Cântărețul nocturn este romanul pe care l-am ales pentru că simțeam nevoia de adrenalină, suspans și povești cu iz nordic. Deși îmi plac mult autorii nordici și mă bucur de fiecare dată de curenții reci pe care numai ei știu să-i stârnească, am citit prea puține autoare din partea aceea de lume. Camilla Lackberg rămâne una dintre preferatele mele și am vrut neapărat să mai descopăr alte stiluri, alte minți interesante, strânse în pumnul puternic, rece și întunecat al zonelor nordice.
Johanna Mo este o autoare extrem de apreciată și am citit că romanele sale sunt mereu așteptate și iubite. Editura Rao ne-a adus acest prim volum al seriei The Island Murders și sper să traducă întreaga serie. Nu de alta, dar unele lucruri au rămas suspendate și tare aș vrea să-i cunosc întreaga poveste de viață a detectivei Hanna Duncker.

Cântărețul nocturn – adevăruri, prejudecăți, trădare
„Johanna Mo s-a impus ca una dintre cele mai de încredere scriitoare de thrillere din Suedia. Calitatea este garantată atunci când ai una dintre cărțile ei în mâinile tale. […] Personajele sunt pline de viață și parcă reale. Cântărețul nocturn este cea mai bună carte a ei de până acum. – Dast Magazine
Fiind la prima întâlnire cu autoarea, nu am plecat la drum cu așteptări. Însă, având în vedere locul din care vine, aveam ca fundal un fior stârnit de anticiparea a tot ce urma să vină peste mine. Știam, în sinea mea, că povestea asta nu are cum să nu îmi stârnească senzații, că nu are cum să nu mă înfioare și să nu mă răstoarne complet pe dos. Deși are toate elementele specifice unui povești polițiste bune, ancheta mi s-a părut prea molcomă și acțiunea prea gâtuită.
Am avut momente în care mă cufundam complet în destăinuirile ce prindeau viață în fața mea și momente în care așteptam – mai bine spus îmi doream cu ardoare – să se întâmple ceva, să izbucnească vreun lucru neașteptat, să rămân năucită în urma evenimentelor. Orice. Orice care să mă scoată din starea de amorțire generală, din starea de „hai să vedem ce o mai fi și mâine.”
Întoarcerea acasă și noi începuturi
Nu știu dacă autoarea și-a dorit să imprime atâta liniște în cartea asta. Nu știu dacă a vrut neapărat, neapărat să creeze starea aceea de familiaritate, de „suntem toți aici”, de „hai să punem umărul”. Nu e rea pentru o dramă. Dar nu este nici suficient de antrenantă pentru un thriller. Are prea puține elemente cu care să jongleze pentru a-și ține publicul prizonier, prea puține lespezi sub care să ascundă secrete, are personaje prea lipsite de vlagă și de personalitate.
Autoarea ar fi putut să fie mai axată pe legăturile membrilor comunității, pe trecutul tumultuos al personajelor și pe viața din trecut a detectivei. Deși se folosește de întoarcerea acasă a acesteia pentru a o plasa în atenția tuturor (și nu în modul favorabil), exploatează prea puțin această latură și detaliile despre tatăl detectivei și acțiunile acestuia sunt înghesuite în câteva rânduri. Având în vedere că se va continua această istorie și în volumul următor, cred că merita un pic mai mult dezvoltată, suficient cât să simți că-ți rămâne sufletul în piuneze până data viitoare.
„… este o călătorie captivantă în mintea și psihicul victimelor și al făptașilor și este mult mai mult decât un thriller inteligent.” – SVT Sommarppet
Cântărețul nocturn – moarte, suspecți, criminali
Cea mai inteligentă mutare mi s-a părut aceea de a prezenta paralel cu ancheta polițiștilor ultima zi din viața victimei din cazul care-i ține ocupați pe aceștia.
Hanna Duncker se întorsese acasă. Insula însemnase reconectarea cu trecutul său, dar și deschiderea unor cutii dureroase, încărcate până la refuz de violență, antipatie și resentimente. Fratele ei nu fusese de acord cu această mutare, însă ea simțea că nu datora nimic comunității de aici. Nu ea fusese vinovată pentru ce făcuse tatăl ei, pentru răutatea și violența ce sălășluia în el. În plus, Hanna devenise polițistă. Asta însemna că putea chiar ea să închidă în spatele gratiilor oameni ca tatăl ei. Și era foarte pregătită pentru asta.
Însă nu se aștepta ca primul său caz să o aducă în preajma prietenei sale cele mai bune. Și nu în modul acesta. Joel, fiul Rebeckăi Forslund, fusese găsit mort, abandonat în mijlocul câmpiei Alvar. Tânărul fusese bătut cu bestialitate, înjunghiat și lăsat să agonizeze. Cine i-ar face asta unui puști de cincisprezece ani și de ce?
Rebecka jura că fiul ei se băgase în pat seara trecută, chiar ea îi văzuse părul negru întins pe pernă, că era un copil bun, neimplicat în acte de vandalism sau în orice bandă care să-l fi pedepsit atât de brutal. Prinsă între propria vinovăție și secretele pe care știe să le păstreze atât de bine, Rebecka plusează și mai mult pe conștiința detectivei. O trimite pe aceasta pe urmele tatălui lui Joel, un nemernic cu acte în regulă, și se abandonează trăirilor sale și proceselor de conștiință. La ce nu fusese atentă, unde greșise?
Cântărețul nocturn – căutare, adevăruri, traume
Ancheta se desfășoară lent, așa cum v-am spus mai sus, și Hanna caută acul în carul cu fân. Deși fusese văzut în ziua morții sale de mai multe persoane, se pare că niciuna nu putea fi arestată pentru atacul furibund asupra băiatului. Totuși, cineva îi învinețise fața, cineva îl lăsase în mijlocul pustiului să agonizeze. Și Hanna trebuia să îl prindă.
Mi-au plăcut mai mult capitolele din perspectiva lui Joel. Adolescent confuz, prins ca un fluture de noapte într-o lumină prea puternică pentru el, Joel încerca să-și dea seama cine este și de unde să ia puterea pentru a-și recunoaște identitatea. Nu se simțea destul de bun pentru nimeni, poate doar pentru surioara lui, și calea îi era din ce în ce mai anevoioasă. Mi-a părut foarte rău pentru ce i s-a întâmplat și am simțit nevoia unui vinovat clar, a unui om pe umerii căruia să pot pune complet întreaga vină. Nu m-a mulțumit finalul, prea multe conjuncturi. Joel chiar a fost o victimă în jocul vieții și al adulților.
Cântărețul nocturn a apărut la Editura Rao și poate fi cumpărat de aici. Dacă treceți peste acțiunea molcomă, este o carte interesantă, mult mai atractivă spre final.
An aparitie: 2023
Editie: Necartonata
Nr. pagini: 416
Colectie: Biblioteca Rao
Traducator: Roxana Cristina Gheorghe