Falsul candidat este primul volum din seria Trilogia Reichului. Dacă nu ar fi fost blogtour-ul organizat alături de colegii mei, cu atâtea și atâtea provocări, sunt sigură că nu aș fi ajuns curând la această serie. În apărarea mea ar trebui să menționez faptul că nu am atâta experiență cu thrillerele cu iz politic. Și, din păcate, obosită de jocurile politice din realitate, refuz să mă aventurez în alte ideologii, strategii, jocuri de culise.
Și totuși, uneori, exact poveștile pe care le ocolim ajung să ne prindă cel mai tare. Să ne răstoarne scenariile și să ne oblige să ne gândim la „și dacă nu a fost așa?”
Pentru că Falsul candidat nu a fost doar o poveste despre politică. Nu a fost o poveste despre discursuri, campanii sau ideologii greu de urmărit. A fost o poveste despre oameni. Despre ambiție. Despre putere. Despre acea nevoie aproape obsesivă de a controla imaginea pe care o arătăm lumii. Despre secrete și taine care ar putea da peste cap întreaga lume. Despre o poveste care tulbură până și cele mai nemișcate clase, vieți, colțuri de lume. A fost o poveste care mi-a arătat o altă posibilitate, un alt destin, un alt unghi.
Falsul candidat – secrete negre și vieți întunecate
„Un thriller la fel de bun că Ziua șacalului!” – The Scotsman
Brian Klein și-a făcut debutul în lumea literară cu această serie. Și ce debut, și ce poveste a ales să lanseze în lume! Teorii ale conspirației, minți obsedate de control, oameni înnebuniți de dorința de a conduce lumea, vieți afectate de orgolii meschine și popoare condamnate la extincție. Toate strânse într-un ghem foarte greu de descâlcit la prima vedere, cu fire înnodate stângaci, de diferite texturi și culori.
Toate evenimentele din această poveste par să fie adunate sub cupola unui mare „ce ar fi dacă…” Iar posibilitățile se ivesc la fiecare pas, de sub fiecare piatră. Mi-a plăcut acest mod tensionat de a reda lucrurile. Am perceput totul ca pe o cursă contra cronometru, cu dedesubturi nenumărate și destine amenințate de secrete, ca pe-o cursă nebună care se îndreaptă spre un zid cu o viteză amețitoare.
A fost o cursă grea, punctată de atacuri violente, morți sângeroase, interese greu de suportat și de descâlcit la prima vedere. Iar faptul că autorul nu a slăbit deloc frâiele poveștii, că le-a ținut în aceeași tensiune de la început la sfârșit m-a făcut să am și mai multe așteptări de la următoarele volume din serie.
Falsul candidat – de la un simplu jaf la o filă neagră în cartea istoriei
Un jaf bine organizat se transformă în piesa declanșatoare a unui carusel de nenorociri, secrete și jocuri de culise. Hoții puseseră ochii pe cutiile de valori, bănuind că acestea ascund bijuterii, bani, lucruri de valoare. Și așa a și fost. Dar nu știau că în aceste casete există și o servietă neagră, plină ochi cu secrete care ar tulbura liniștea întregii lumi, care ar devoala o altă față a realității.
Pe parcursul lecturii, am început să înțeleg că nu a mai fost vorba doar despre descoperirea adevărului. Pentru că adevărul, în sine, devine irelevant. Sau are potențial de a deveni. Oricum, pe parcursul lecturii, adevărul a fost modelat, ajustat, împins, reinterpretat în funcție de cel care are puterea să-l spună mai convingător.
Și poate că asta este, de fapt, partea cea mai neliniștitoare. Nu conspirațiile. Nu jocurile de culise. Ci faptul că realitatea poate fi atât de ușor rescrisă. Că adevărul poate fi deformat și consemnat în moduri atât de greșite în istorie. Iar unele întâmplări, banale sau absurde, scot la iveală toate aceste jocuri de culise, aceste dedesubturi înșelătoare, aceste pârghii îndelung șlefuite.
Falsul candidat – adevăruri crunte
Am citit multe povești despre atrocitățile comise de Hitler. Iar despre el am evitat mereu să caut adevăruri și răspunsuri. În ochii mei, la fel ca și în ai multora dintre voi, acțiunile sale nu au iertare. Știu lucrurile generale despre el. Le-am crezut pe cuvânt și nu m-am oprit o clipă să mă întreb dacă istoria ne livrează adevărul. Dar am descoperit, de-a lungul timpului, teorii ale conspirației, care afirmau că Hitler a scăpat și a trăit în Argentina, alături de femeia pe care a iubit-o în felul său.
Deși au fost lansate ipoteze legate de viața lui Hitler în Argentina, experții și documentele FBI/CIA au stabilit, prin analizarea dinților și rămășițelor craniene, că Adolf Hitler a murit în 1945 la Berlin.
Robert Klein folosește aceste teorii ale conspirației pentru a construi o poveste puternică, un scenariu care duce mai departe ideile întunecate și bolnave ale lui Hitler, secundat de omul său de încredere și iubit de Eva Braun, femeia care i-a fost 14 ani amantă și 36 de ore soție. Iar planurile lor sunt date în vileag lumii întregi mulți ani mai târziu, atunci când niște hoți dau spargerea perfectă, întărâtă un cuib de viespi puternice și devin posesorii unor secrete care amenință pacea și siguranța Americii.
Dacă sunteți curioși să aflați și alte păreri despre acest volum, vă invit pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Ciobanul de azi, Falled Fata cu cartea, Citește-mi-l; Analogii, Antologii, Cărțile mele și alți demoni, Cărți.blog.
Eu vă mai spun că se încadrează în categoria cărților de recomandat mai departe: cărțile alea pline de răsturnări de situație și posibilități.
Falsul candidat este disponibil la editura Niculescu, chiar aici.
Autor: Brian Klein
Număr pagini: 368
2025
Traducere: Timea Kovacs
