DezOnoare – Awais Khan, recenzie

DezOnoare este un roman care va scrijeli câteva urme pe marginea sufletelor sensibile. Dar va săpa într-un mod remarcabil, asumat și conștient, aș spune eu, în mijlocul curiozității cititorilor. Dacă vreți, considerați romanul lui Awais Khan drept o rampă de lansare pentru alte povești din aceeași sferă, încununate de aceleași speranțe și tulburate de aceleași practici greu de înțeles.

Awais Khan devine vocea femeilor într-o lume a bărbaților. Conduși după reguli crude, bazate pe concepte vechi și judecăți de valoare, bărbații din micuța așezare aleasă de autorul pakistanez vor stârni repulsie, revoltă și multe murmure colective. Nu-i ușor să citești despre poveștile astea, nu-i ușor să îți închipui că, în zilele în care noi ne bucurăm de libertate de exprimare și de conduită, undeva, într-un colț de lume, niște fete sunt înecate în lacuri chiar de bărbații din familia lor. Nici nu vreau să mă gândesc la cât de greu le este lor, celor care trăiesc cu greutatea de a fi femeie. Încă din prima clipă de viață, încă de când dau piept cu lumea crudă în care se nasc, femeile acestea stau cu capul plecat, își înghit cuvintele și își ascund adevăratele trăiri.

” – Mă rog să n-am niciodată o fiică, obișnuia să spună mama lui. În locul ăsta nu există pedeapsă mai mare decât să te naști femeie.”

DezOnoare – e de ajuns un singur om

Primul capitol m-a izbit în moalele capului. Mă așteptam la o poveste crudă, ancorată în ape tulburi și împinsă spre extreme de ura și duritatea bărbaților. Însă nu m-am așteptat deloc la izbitura inițială, nici la șocul resimțit, nici la urmele pe care mi le-am lăsat în palmă atunci când am simțit să strâng pumnii strâns, strâns. M-am gândit că, dacă autorul va continua în aceeași notă, voi avea parte de momente sfâșietoare, de lacrimi și de un drum al Golgotei pe care nu știam dacă-l voi putea parcurge.

Deși rămânem în satul Khan Wala – Pakistan, autorul schimbă un pic registrul și ne arată că lucrurile pot fi și altfel. Sau nu. Așa cum cred că intuiți deja, autorul își concentrează atenția în jurul crimelor în numele onoarei. Deși sub acest nume odios se pot ascunde multe motive (mai mult sau mai puțin banale), bărbații din această poveste aleg să omoare tinerele fete care au păcătuit în fața lumii și a familiei.

Prima victima, o tânără care nu s-a putut apăra, este ucisă de fratele ei, înecată în apa râului din împrejurimi. Fiica pe care aceasta o adusese pe lume este omorâtă la rândul ei. Nu știu cum ar putea sângele acestor două nefericite să spele onoarea mult iubită. Sângele rămâne, pătează, miroase, se infiltrează. Cum să pedepsești o tânără și să nu îl pedepsești pe vinovatul real? Cum să ții partea unor bărbați care profită de statutul lor? Cum?!

Strigăte de neputință

Nu toți bărbații își privesc cu repulsie și ciudă fiicele. Sunt bărbați crescuți de femei drepte, care privesc peste credințele învechite și practicile înjositoare. Bărbați care păstrează aparențele, dar care își iubesc fiicele cu disperare. Bărbați care ar înfrunta orice și pe oricine pentru a le păstra în siguranță.

Jamil este un astfel de bărbat. Nu-și poate striga părerile în văzul lumii, nici nu poate să rupă lanțul zdrobitor al umilinței. Însă, acolo unde mai marii satului nu-l pot urmări, Jamil leapădă hainele bărbătești și se comportă ca un tată adevărat. Își iubește întâia născută, pe Abida, cu disperare și cu teamă. Știe că, dacă ar greși și ea ca fata menționată mai sus, Abida ar avea aceeași soartă. Iar cu asta el nu ar putea trăi.

Abida nu fusese niciodată un lut ușor de modelat. Era prea directă pentru binele său, părerile ei – poate alimentate de dragostea și libertatea primite de la Jamil – nu erau filtrate întotdeauna și asta ar putea să o coste destul de mult. Abida se îndrăgostește pe furiș și își trăiește dragostea fără să se gândească la consecințe. Când burta începe să-i crească și ochii pirului poposesc asupra ei, Abida știe că nu mai poate pierde nici măcar o zi. Ori se căsătorește cu iubitul ei, ori are să fie înecată în apele reci.

DezOnoare – iubirea e colacul de salvare

Deși e foarte aproape de a-și ucide fiica, Jamil iese din „transa” pirului și se opune cu vehemență practicilor inumane. Asta însemna doar amânarea unui dezastru. Știa că fiica lui nu putea rămâne în satul lor, că propria-i familie va deveni paria și că nimic nu-i va spăla onoarea în ochii membrilor de vază. Dar nu conta asta. Important era ca Abida să rămână în viață, chiar dacă asta o ducea departe de ei.

Mi-aș dori să vă spun că ăsta a fost tot greul îndurat de Abida. Dar mă tem că acesta a fost doar vârful unui iceberg dur, înghețat, plin de piedici și greutăți. Abida este un personaj puternic, care se maturizează forțat și prin încercări prea grele. Dar tot ea este motivul pentru care Jamil începe o adevărată cruciadă pentru a-și recupera copila.

DezOnoare este o lecție de iubire, o poveste care înfățișează relația specială dintre tați și fiice. Dar este și o poveste care ne arată că e de ajuns un singur om care să ne iubească. Acel om va întoarce toate pietrele pământului pentru a ne găsi. Iar iubirea, acest minunat medicament, va deveni și va rămâne colac de salvare.

DezOnoare a apărut la Editura Tritonic și poate fi cumpărată de aici.

Dacă sunteți curioși, vă spun că veți găsi articole dedicate și pe blogurile colegilor mei: Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Falled, Citește-mi-l, Literatura pe tocuri; Analogii, antologii.

Alte detalii:

Format: 13 x 30 cm

364 pagini

Aparitie: 2023, Octombrie

Traducere de Liviu Szoke