Poate data viitoare nu mă vei mai prinde nepregătită, Cesca Major! Poate data viitoare, când te vei gândi din nou să faci din emoțiile mele un foc de artificii, nu vei mai lăsa pe umerii mei o asemenea întrebare. Poate vei fi mai clară, poate îmi vei permite să răsuflu de ușurare și nu cu disperarea unui om măcinat de nevoia de adevăr.
Și poate, deși nu m-aș supăra să mă regăsesc încă o dată, nu vei mai așeza atâtea oglinzi în text. Nu de alta, dar m-am tot privit de-a lungul lecturii. M-am recunoscut, m-am speriat, m-am autoanalizat îndelung. Da, m-ai făcut să prețuiesc și mai mult clipa prezentă, să simt nevoia de a fi implicată aici și acum. M-ai făcut să simt un ușor gust amărui legat de tot ce am pierdut atunci când m-am lăsat prinsă într-un tăvălug ce nu-mi aparținea, nu-mi aducea nimic bun, nimic valoros.
Poate data viitoare este unul dintre romanele pe care le-am vrut imediat ce le-am văzut anunțate de cei de la Bookzone. Era ceva, un ceva dincolo de descriere, copertă, nevoia de a citi încă un autor bun. Era un fel de chemare, un fel de tremur dictat de o recunoaștere pe care nu o înțelegeam la acest nivel. Nu a fost o surpriză faptul că, dintre toate titlurile primite acasă, povestea asta a fost prima mea alegere. Le-am spus un „poate data viitoare” în gând celorlalte titluri, convinsă că oricum se vor strecura vara asta pe lista de lecturi, și am pornit la drum. Nu înainte de a mă flanca între zidurile mele de siguranță, acolo unde, zic eu, nimic nu mă atinge, nimic nu mă răstălmăcește până la lacrimi.
Ce să vedeți? S-au dus cât colo zidurile mele, eu singură demolând tot ce-am ridicat. Voiam mai mult, voiam să știu, voiam să opresc timpul, voiam să mai citesc scrisori. Acest tip de scrisori… Mi-era teamă de orele care treceau, de data care se schimba în calendar, de schimbările care ar fi putut deforma povestea. Dar cel mai tare mi-a fost teamă de răspunsul celei mai acute întrebări: se va schimba deznodământul zilei de coșmar?
Poate data viitoare – oare ar fi posibil?
„Pur și simplu strălucitoare: te emoționează, te pune pe gânduri și te face să iubești viața.” — Lucy Foley, autoarea bestsellerului Lista de invitați
M-am întrebat de multe ori cum te poți îndrăgosti de caracterele ficționale. Auzeam deseori asta în jurul meu și mă gândeam tot că nu este posibil. Că ai nevoie de oameni pe care să-i întâlnești fizic, să le observi toate defectele, toate constelațiile de pistrui, toată suita de obiceiuri. Iată, să bată tobele, vă rog, că m-am îndrăgostit de Dan. Mă rog, de ideea de Dan. De scrisorile lui Dan. De implicarea lui Dan. De modul de a iubi a lui Dan. De răbdarea lui Dan. De tot ce a însemnat Dan în cartea asta.
Să nu credeți că nu are derapajele lui, că este vreun bărbat perfect, care dăruiește iubire fără să o pretindă înapoi, că nu are fricile sale, momentele sale de vulnerabilitate. Dar, din punctul meu de vedere, i-a păsat mai mult de familie, a iubit mai intens, mai implicat, mai atent.
Și el, dragul de Dan, moare într-un accident de mașină. Poate că ar fi trebuit să spun altfel asta? Sau să mai aștept puțin? Nu vă speriați, nu este un spoiler acesta. Moartea lui este precizată și pe coperta patru. La fel și faptul că, scumpa lui soție se va trezi a doua zi, imediat după incidentul tragic, cu Dan lângă ea. Fusese un coșmar sau primise un dar de la viață? Era această realitate un colaps al propriei minți sau se afla Emma la un pas de un episod crud de burnout?
„Obsedant, capricios, inteligent și emoționant.” — Gillian McAllister, autoarea bestsellerului În locul nepotrivit, la timpul nepotrivit
Poate data viitoare – despre iubire și șanse noi
Dan și Emma se cunoscuseră în urmă cu mulți ani, se îndrăgostiseră nebunește unul de altul și se căsătoriseră promițându-și unul altuia iubire și câte o scrisoare în fiecare an. Fix în ziua în care ei se întâlniseră prima dată: 3 decembrie, cei doi soți își scriau unul altuia câteva rânduri în care povesteau ce au învățat în acest nou an petrecut împreună, ce au iubit unul la celălalt. Ați prins ideea, un strop de romantism într-o mare de obiceiuri și termene de nedepășit.
Dan rămâne fidel obiceiului (și veți vedea ce scrisori frumoase alcătuiește pentru soția sa), însă Emma, depășită de volumul mare de lucruri pe care le are de făcut, alocă tot mai puțin timp schimbului de scrisori. Iar în acest ultim an, anul în care ar fi trebuit să stea mai mult cu ai săi, Emma uită complet. Dezamăgit de atenția pe care Emma o acordă tuturor, mai puțin lor, Dan iese la plimbare cu câinele familiei. Atunci este lovit de mașină și moare pe loc.
Disperată și cuprinsă de remușcări și de teamă, Emma adoarme în patul lor. Dimineața următoare, când se trezește, Dan este acolo, zâmbindu-i la fel ca în fiecare zi. Și data din calendar indică tot 3 decembrie, ziua lor de cuplu. Emma mai are o șansă să rescrie destinul, să nu mai ignore obiceiul lor și să își corecteze greșelile. Dar va fi capabilă să le identifice sau va aluneca din nou pe toboganul sarcinilor de la lucru?
Poate data viitoare – despre echilibru și priorități
Poate data viitoare este un roman care pune lumea toată pe pauză. Așa cum am spus și la începutul acestui articol, autoarea a așezat oglinzi imaginare, conturate de cuvinte și întâmplări, în care ne vom regăsi multe dintre noi. Nu este deloc ușor să fii femeie, mamă, soție, femeie de carieră și să rămâi în echilibru în toate aceste funcții.
Dacă vreți, priviți această carte ca pe un fel de buton de panică. Și lăsați-vă învăluiți de dragoste, speranță și oportunități. Înainte să fie prea târziu. ❤️
Poate data viitoare a apărut la Bookzone și poate fi comandată de aici.
Număr pagini: 400
Editura: Bookzone
Autor: Cesca Major
Anul publicării: 2024
Traducator: Diana Botescu
