Cleopatra, romanul scris de Saara El-Arifi, mi-a atras atenția imediat ce a apărut pe site-ul prietenilor de la Bookzone. S-a bucurat de lansare internațională și mă simt un pic mai bine că sunt aici înainte ca povestea lui asta să prindă avânt, înainte ca ea să se legene spre sufletele cititorilor precum s-a legănat, de-a lungul vremurilor, legenda celei căreia îi este închinată.

Cleopatra
Cleopatra

Cleopatra… acesta este numele meu. Și aceasta este prima carte din lume prin care îmi pot spune povestea. Istoria nu m-a lăsat să fac asta, dar acum nu mă mai poate ignora. 

Nimeni nu știe cine am fost cu adevărat. Până acum.

Cleopatra este un nume puternic. Un nume care, indiferent de colțul lumii în care te afli, nu are nevoie de prea multă introducere. De numele ei istoria a agățat adevăruri, mituri, legende, etichete care au acoperit calitățile faraoanei Egiptului. De-a lungul timpului, figura ei a fost reinterpretată în nenumărate feluri: regină ambițioasă, femeie fatală, strateg politic sau doar un personaj prins în vârtejul unor vremuri nemiloase, în care aliații de azi puteau deveni dușmanii de mâine.

Istoria a privit-o din multe unghiuri, iar fiecare epocă pare să fi ales să spună povestea care i s-a potrivit mai bine. Astăzi, prin romanul scris de Saara El-Arifi, Cleopatra se dezvăluie altfel lumii: Cleopatra femeia, Cleopatra mama, Cleopatra soția, Cleopatra prietena, Cleopatra vindecătoarea, Cleopatra conducătoarea, Cleopatra legenda. Cleopatra așa cum nu a mai fost povestită până acum.

Cleopatra – un portret uman, nu unul istoric

Cleopatra nu-mi era necunoscută. Însă nici nu voi spune acum că știam toate amănuntele legate de viața sa, toate miturile și legendele pe care le-a semănat așa cum a semănat teroarea și moartea în sânul familiei sale. Vedeți? Eu însămi o judec și o etichetez în funcție de ce au lăsat istoricii în urmă. Eu însămi trag concluzii și o așez pe Cleopatra, faraoana Egiptului, în rândul conducătorilor însetați de sânge și îmbătați de putere.

Saara El-Arifi a scris acest roman pentru cei ca mine. Pentru cei care s-au oprit și s-au întrebat, măcar o dată în viață, dacă toate aceste mărturii sunt adevărate. Dacă istoria a lăsat în urmă doar fapte reale. Sau dacă a preferat să țeasă, utilizând tapiserii brute și fire grosolane, bucăți de adevăr neșlefuite, realități „convenabile”, legende ușor de acceptat.

Nu mă voi grăbi să afirm că acest roman de ficțiune a făcut lumină în viața Cleopatrei. Nici că el va rescrie drumul acesteia în manualele de istorie sau că vom fi martorii unei schimbări de macaz pe linia ferată a timpului. Doar că, asemeni multor povești de genul acesta, îndeamnă la cercetare, îndeamnă la analiză, la o scurtă oprire asupra unei vieți care s-a desfășurat dincolo de întâlniri atent planificate, lupte, războaie, pacturi și documente oficiale.

Cleopatra – între legendă și istorie

„ – În anii care vor urma, vor spune povești despre tine, a urmat Charmion.

Secole. Milenii.

– Așa sper.

Nu înțelegeam ce anume speram. Probabil să devin o legendă, însă uitasem că toate poveștile conțin și un monstru.

Pe atunci nu aș fi putut bănui că eu însămi urma să fiu acela.”

Cel mai mult mi-a plăcut la romanul acesta modul în care autoarea alege să o coboare pe Cleopatra de pe piedestal, îndepărtând-o un pic de portretul pe care istoria i l-a pictat în culori violente, întunecate. Nu-i știrbește măreția, nu-i șlefuiește alegerile, nu i le anulează, nici nu le îmblânzește. I le consemnează. I le atribuie.

Însă, așa cum era nevoie, se apleacă asupra legăturilor de suflet, asupra momentelor de cumpănă, asupra deciziilor care au fost luate în ciuda vocii inimii. Nu e ușor să conduci o întreagă țară. Nu e ușor să te lași controlat permanent de partea rațională. Și nu a fost deloc ușor pentru ea. Sunt convinsă. Și nu am nevoie de manuale de istorie pentru a spune asta.

Așa cum am spus mai sus, știam unele lucruri despre Cleopatra. Însă, după terminarea acestui roman, am simțit nevoia să mai caut informații. Să văd ce a mai existat dincolo de aceste lupte, de aceste curse care o despicau în bucăți pe cea pe care istoria o va plimba dintr-o etichetă în alta. Am descoperit o mulțime de informații, de mituri, de fapte care, așa cum a fost ea însăși convinsă, încă sună ca niște tinichele legate de coada timpului.

Cleopatra – un roman cât o mie de documente oficiale

„ – Aventura asta este cam riscantă, regina mea.

– Da, este.

– Și atunci… de ce nu vă opriți?

– Este vorba de Egipt, am răspuns. Țara asta sunt eu și eu sunt ea. Cu fiecare tinctură, cu fiecare rană cusută, eu repar o părticică din mine însămi. Egiptenii nu sunt doar niște oameni, Ahmose. Sunt o parte din mine.

Chiar dacă unii dintre ei n-ar fi atacat sau ar fi răspândit tot felul de zvonuri răuvoitoare, eu tot îi iubeam, așa cum îmi iubeam trupul pe care îl purtam pe această lume.”

Alt aspect care mi-a plăcut aici (deși nu mă împac cu el în alte romane) a fost faptul că autoarea a ales să scrie povestea la persoana I. M-am simțit de parcă însăși faraoana Egiptului a coborât de pe tronul său, și-a pus ținuta cea mai frumoasă, m-a luat de mână și mi-a spus povestea ei. I-am fost alături când și-a pierdut tatăl și a preluat tronul, când a fost trădată, când a iubit, când a luptat, când a ucis ce avea mai de preț, când s-a lăsat iubită, când a vindecat, când a dat viață, când s-a împotrivit voinței zeilor, când a călătorit pentru iubirea ei, când și-a plâns bărbatul, când s-a ascuns, când a mințit, când s-a abandonat din nou iubirii. Și ce călătorie pe cinste am avut! Plină de pierderi, cumpene și  mărturii care m-au lăsat fără glas.

Dacă nu o iubiți pe Cleopatra, așa cum am făcut și eu înainte de cartea asta, e posibil să nu simțiți din prima legătura cu povestea. Dar, pe măsură ce veți întoarce paginile, veți simți din ce în ce mai mult că faceți parte din poveste și că locul vostru e acolo: fie lângă tronul ei, fie legănați de vreo barjă, fie închinând un toast în cadrul unui banchet. Și dacă tot nu o iubiți pe Cleopatra, citiți povestea asta ca și cum ați citi povestea unei alte femei. Merită.

Cleopatra – alte detalii

Cleopatra este un roman puternic, cu note aromate și momente în care simți că pășești la marginea lumii, pe buza unei prăpastii. Dar ce te așteaptă jos nu este abisul și o moarte violentă. Ci te așteaptă o familie înfometată de lei.

Romanul Cleopatra a apărut la editura Bookzone și este disponibil aici.

Număr pagini: 480

Editura: Bookzone

Autor: Saara El-Arifi

Anul publicării: 2026

Traducator: Simona Berlovan

Istoricii au condamnat-o, în timp ce dramaturgii au numit-o vrăjitoare. Poeții au confundat iubirea ei cu desfrâul, iar preoții i-au spus că femeile nu pot primi binecuvântarea zeilor. Acum, pentru prima oară, Cleopatra își spune propria poveste, iar istoria nu o mai poate ignora. Cine a fost, deci, Cleopatra cu adevărat? Citește primul roman din lume care face ceea ce istoria nu a făcut niciodată: îi oferă reginei șansa de a-și spune propria versiune a vieții, în sfârșit.

Lasă un răspuns