Prietena – Teresa Driscoll, recenzie

„Prietena” a reprezentat prima întâlnire cu autoarea Teresa Driscoll. Am și celălalt roman apărut la editura Herg Benet, Sunt cu ochii pe tine,  dar acesta m-a „strigat” mai tare. Se pare că luna decembrie a fost, din punct de vedere literar, luna prieteniilor atipice. Vă aduceți aminte de cartea în care am întâlnit cuvântul „prieteni” rostit pe un ton dulce-amărui, aproape la fel de veninos precum sâsâiala unui șarpe? Ei, Prietena rămâne cam în aceeași notă. Mi-era teamă să cred, să mă încred în oameni. Și lucrul acesta a dat naștere celor mai rele scenarii în mintea mea.

Fără a fi un roman complicat, Prietena îi oferă cititorului doza potrivită de suspans. Incertitudinea planează ca o ceață asupra rândurilor, totul pare suspicios și toate persoanjele au calitatea de suspecți principali. Știi că sunt lucruri nespuse în spatele aparențelor, începi să creionezi scenarii și te temi că cele mai negre temeri se vor adeveri.

Prietena – în cine poți avea încredere?

Din punct de vedere psihologic, cred că autoarea s-a descurcat de minune în transmiterea stărilor persoanjelor. Fiecare are doza lui de „nebunie”, toți par să aibă ceva de ascuns și nu știi care va scoate primul din mâneca arma răzbunării. Deși am avut de la început creionat scenariul meu, am lăsat loc și altor posibilități. Nu de puține ori mi s-a întâmplat să mă uit în direcția greșită și să trag concluzii pripite. Unele lucruri nu m-au luat prin surprindere, deși tot m-a înfricoșat caracterul personajelor, dar au căzut la locul lor în momentul potrivit. Și pentru asta autoarea a primit steluță în plus. Dar cea de-a cincea steluță, cea norocoasă, autoarea a primit-o pentru final. A fost o lovitură în plex, nu anticipasem deloc mișcarea respectivă și cred că a adăugat greutate poveștii. A fost acel ceva care face o carte să fie de neuitat.

Teresa Driscoll se pricepe de minune să creeze mister și suspans. Deși nu are o execuție remarcabilă, mi-a plăcut că autoarea s-a concentrat pe efectele pe care vina și le exersează pe noi. Iar personajele din acest roman sunt toate măcinate de o vină, mai mică sau mai mare. Unii dau glas frământărilor lor, alții se ascund în spatele rutinei. Pot să fie sinceri cu cei din jur? Pot fi sinceri cu ei?

Vina – inamicul numărul unu

„Mereu credem că lucrurile astea nu ni se pot întâmpla nouă. Că se întâmplă la știri. Nu în viața noastră. Dar locurile și oamenii își revin, până la urmă, după asemenea experiențe. Trebuie să o facă. Știu că nu simți așa, dar trebuie să îți dai timp.” (pagina 105) 

Sophie este un personaj ușor de plăcut. Este genul acela de personaj comun, cu care te identifici rapid, cu care simți că ai multe lucruri în comun, mai ales dacă ești mamă. Sophie nu vrea să locuiască în oraș, vrea să îi ofere copilului său o viață sigură, la țară. Cine i-ar fi putut face rău în comunitatea micuță din Tedburry Cross? Deși primește acordul soțului ei și locuiesc aici de patru ani, Sophie nu e fericită.

Se simte vinovată pentru eșecurile din viața familiei sale. Vinovată pentru naveta lungă și obositoare a soțului său, pentru eșecul privind afacerea pe care și-o dorise, pentru faptul că nu rămâne însărcinată a doua oară, pentru că nu știe dacă este sau nu o mamă bună, pentru că nu știe cum să fie o prietenă bună. Și aici intervine Emma, prezența nouă din oraș. Emma era frumoasă, misterioasă, mamă singură, femeie hotărâtă. Deși multe se zvoneau pe seama ei și nu toate sunt lucruri frumoase, Emma pare să trăiască la periferia zvonurilor. Este sigură pe ea, nu dă curs discuțiilor și se împrietenește rapid cu Sophie.

Prietena – interes sau sinceritate?

Emma este un personaj alunecos. Nu știi de unde să o „apuci” și dacă să îi oferi credit sau nu. Păstrează misterul asupra trecutului ei și știi sigur că se ascund multe umbre acolo, mai ales  dacă urmărești comportamentul fiului ei. Dar îi rămâne alături lui Sophie, uneori parcă dictând fiecare acțiune a acesteia. Este prietenie sau altceva?

Toată povestea este concentrată în jurul unui moment critic. Dar autoarea a împărțit inteligent acțiunea. Înainte de momentul acesta și în prezent. Ne oferă și o porție de „după”, porție care rotunjește imaginea finală. Jocul acesta între planurile narative nu a făcut decât să mărească suspansul și să înmulțească simțitor numărul întrebărilor.

Emma trebuia să aibă grijă de Ben, băiețelul lui Sophie. În tren, departe de casă și de Ben, Sophie primește un telefon. Doi băieți ajunseseră la spital, în urma unui accident. Unul era Ben. Cum era posibil? Emma trebuia să aibă grijă de el. Dacă vreți să aflați adevărul, trebuie să citiți cartea. Eu v-o recomand călduros. Mai ales dacă sunteți în căutarea unui roman care să vă dezmorțească.

Romanul „Prietena” a apărut la Editura Herg Benet, colecția Passport, și poate fi cumpărat de aici.

Descriere:

Un thriller psihologic care îți dă fiori, de la autoarea bestsellerului “Sunt cu ochii pe tine”.

În tren alături de soțul său, la zeci de kilometri depărtare de casă și de fiul ei în vârstă de patru ani, Ben, Sophie primește un apel care o înspăimântă. Doi băieți sunt în spital, ca urmare a unui tragic accident. Unul dintre ei este Ben.
A crezut că poate avea încredere în noua ei prietenă, Emma, care ar fi trebuit să aibă grijă de copil. La urma urmei, Emma îi era ca o soră – cineva în fața căruia Sophie își putea deschide oricând sufletul, în ciuda bârfelor care circulau pe seama ei prin sat. Dar acum Sophie are sentimentul că a făcut o greșeală de neiertat și familia îi este în pericol.
Pentru că, în final, cât de bine o cunoaște pe Emma? Ar fi trebuit să-i încredințeze tot ce avea mai de preț?

Timpul e pe cale să se scurgă. Lipsită de puterea de a-și ajuta fiul, la ore distanță de casă, Sophie e la un pas de a afla adevărul. Iar viața ei nu va mai fi niciodată ca înainte.

Data apariției: noiembrie 2019

Număr de pagini: 304

Tip copertă: broșată

Colecție: Passport