Luna din palat – Weina Dai Randel, recenzie

„Luna din palat” este un roman cald și parfumat. Povestea este presărată cu intrigi, jocuri de culise și informații despre cultura Chinei și istoria ei. Nu am știut multe lucruri dintre cele întâlnite pe parcursul romanului. Nu știam despre titlurile pe care le primeau femeile din jurul împăratului Chinei. Și nici despre „procesul de selecție”. Văzut de pe margine, totul pare ireal. Au alte noțiuni despre onoare și dragoste. Și autoarea a respectat tendința de a complica și de a dramatiza pe care o au ei. Așa îi percep eu. Au un fel de a reda un lucru banal. Pot face artă poetică din aproape orice. Iubesc frumosul și sunt capabili de a ridica normalul la rang de artă.

„Luna din palat” (colecția Damen Tango) nu este vreo capodoperă. Nici nu are personaje remarcabile. Dar este molcomă precum un cântec de leagăn. Te ademenește, îți fură ochii cu intrigile din palat și vrei să afli mai multe „picanterii”. Privind romanul ca atare, finalul mi s-a părut foarte grăbit. Aproape că mi-a spulberat tot farmecul pe care autoarea l-a țesut în jurul meu. Firele de mătase, reci și alunecoase, dar prețioase și durabile, au țesut o broderie frumoasă. Una care are parte de tonuri calde și de culori reci. Autoarea le reunește laolaltă și lasă cititorul să privească rezultatul. Nu îl ține la distanță, îl ademenește în iureșul evenimentelor, în secretele din alcov, în cursa pentru dobândirea unei nopți în patul Împăratului.

Luna din palat – o poveste despre relațiile complicate dintre femeile de la palat

Niciodată nu mi-a fost mai antipatic un conducător atât de important. Împăratul Chinei mi s-a părut a fi un copil mai mare. Măcinat de problemele împărăției și de luptele cu proprii demoni, Împăratul era „matur” prea puține ore. Umbla în compania femeilor de la palat, le acorda titluri după cum bătea vântul. Tradițiile sunt foarte respectate în China și am fost de acord cu toate acele pregătiri (făcea anunțuri numai după ce primea acceptul astrologului). Cu părțile acestea am fost perfect de acord. Dar nu am fost prea emptică atunci când a venit vorba despre „procesul de selecție”al femeilor.

Ar putea să devină mamă de împărați, dar și să fie ea însăși împărat în numele propriu. Ar putea să dărâme tot edificiul de minciuni și să clădească în loc templul divinității. Ar putea să distrugă regatul de stafii și să instaureze în loc o dinastie a sufletelor vii.”

Împăratul Taizong avea voie să își aleagă în fiecare an un număr de fecioare care să îl slujească. Pe atunci, Mei nu știa că dincolo de a fi o onoare, acest „proces” era un fel de praf în vânt. Foarte puține fete ajungeau în anturajul Împăratului. Și mai puține se bucurau de nopți în așternuturile lui. Unele erau uitate cu anii în cămăruțe mizere, mâncând mâncare proastă și brodând zile întregi.

Cream doar fire pentru câteva clipe de plăcere, dar niciodată pânza fericirii lui.

Mei era fiica guvernatorului. După moartea tatălui, Mei este aruncată în stradă alături de mama sa și sora mai mică. Din fericire, Mei este aleasă printre fecioarele care aveau să ajungă la palat. Era foarte hotărâtă. Dorea să cinstească amintirea tatălui său și să își ajute familia rămasă. Habar nu avea de cât de lung și de anevoios va fi drumul ei până la Împărat.

 Luna din palat – o luptă pentru afirmare 

Mei nu este un personaj remarcabil. Este unul născut sub o stea norocoasă. Născut cu o destinație precisă și pentru un motiv anume. Crescută foarte bine de tatăl ei, Mei știe să citească și să se facă remarcată. Ajunge să fie slujnica însărcinată cu garderoba Împăratului și asta este prima poziție de care vrea să profite.

Nu fusese un drum ușor. A brodat alături de celelalte fete, a așteptat și s-a rugat pentru o viață mai bună. A stârnit gelozie în inima lui Jewel, o fată din „concurență”, și a pierdut în favoarea ei. Nu știa pe atunci că vinul dezleagă limbile și că încrederea se plătește scump.

Din fericire, Mei are norocul de a întâlni oamenii potriviți. Dar viața la palat nu este una ușoară. Este șantajată, privită cu gelozie, suspectată și înjosită. Este mințită și minte, ascunde și acționează în interesul propriu. Lupta nu e dreaptă, dar măcar scopul este unul nobil.

Singurele momente în care Mei uită de etichete și roluri sunt acelea în care se simte o fată obișnuită. Deși misiunea ei este aceea de a-l seduce pe Împărat, Mei se îndrăgostește de un …servitor. Numai că, până și Pheasant păstrează unele secrete numai pentru el. Se pare că, orice ar face, Mei are de dovedit că poate lupta pentru a obține ceea ce își dorește. Și asta nu o face decât indezirabilă pentru multă lume.

Mi-a plăcut atmosfera creată de Weina Dai Randel. Am resimțit tensiunea dintre zidurile palatului. Ura, frustrările, neputința și resemnarea sunt doar alte câteva sentimente din suita pe care autoarea o creionează. Roman de atmosferă, Luna din palat este o lectură numai bună pentru pasionații de cultura Chinei și nu numai. Elementele sunt atent structurate, termenii necunoscuți nu amețesc cititorul. O carte de patru stele. Și asta numai pentru că finalul a fost grăbit. Se pare că ar mai fi un volum. Sper să fie tradus și la noi!

Romanul a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici. Există și varianta ebook.

• Date despre carte:Nr. pagini: 432

  Titlu Original: Moon in the palace

  Traducator: Florentin Laurentiu Andronescu