Recenzie: Nancy Parker Jurnalul unei detective – Julia Lee

Descriere: 

Detectivă, asta mi-ar plăcea cel mai mult să devin – și nu văd niciun motiv pentru care n-aș putea fi. În afara faptul că, poate, sunt prea tânără pentru asta. Și că nu îmi place sângele.
Nancy Parker tocmai a împlinit paisprezece ani şi a primit prima ei slujbă – servitoare în casa emancipatei doamnei Bryce. Nu este tocmai ce şi-a dorit, când Nancy ar prefera să dezlege cazuri de crimă, dar când doamna Bryce începe să dea petreceri extravagante, lucruri suspecte ies la iveală. Va reuşi Nancy să afle toate secretele din trecutul tenebros al stăpânei sale, dar şi să fie o servitoare-model, pentru a nu-şi pierde slujba?

Mi-aș dori să fiu copil din nou. Dacă nu pentru joacă și lipsa grijilor, măcar pentru cărțile care apar acum în colecțiile dedicate celor mici. Îmi aduc aminte de cât de ferfenițite ajunseseră volumele mele de la atâta citit. Aveam câteva primite de la părinți și visam mereu ca romanele acestea să fi avut mai multe ilustrații. Citeam povestea și îmi închipuiam toate scenele. M-a ajutat și asta, dar trebuie să recunoaștem că romanele colorate și care par făcute în joacă atrag mai mult privirile celor mici.

Pe cărticica Nancy Parker, Jurnalul unei detective am răsfoit-o și m-am bucurat de ea câteva minute bune. Mi-am scuturat câțiva ani de pe umeri și m-am retras în trecut, acolo unde mai exista un copil cu ochi migdalați pe care o carte l-ar fi bucurat cel mai mult. Are o coperta extrem de atractivă și sugestivă totodată. Varianta cartonată o ajută să fie mai rezistentă în mâinile copiilor. Astea sunt calități la prima vedere, dar interiorul este cel care m-a cucerit. V-am spus doar că a fost o plăcere fără seamăn să  întorc paginile și să mă minunez de atenția la detalii, dar când am început să citesc romanul… am fost cucerită de-a dreptul!

Pentru un roman dedicat copiilor este neașteptat de bine alcătuit, bine dozat și cu personaje care par rupte din realitate. Să fim serioși, cine nu a visat să fie un detectiv înarmat cu o lupă uriașă, mereu pregătit să dezlege noi mistere?

Nancy Parker – are numai paisprezece ani, dar are o voință de fier și este sigură că știe ce vrea să facă în viața ei. Vrea să fie detectiv. Abandonează școala și se dedică în totalitate planurilor ei. Rămăsese orfană de mamă și fusese crescută cu suficientă dragoste primită de la mătușa Bee, bunica și tatăl ei.

De la profesoara ei, domnișoara Lamb, Nancy primește un caiet cu niște coperte roșii drept cadou de despărțire. Fata este hotărâtă să îl transforme în Jurnal. Atenție!

” Un ”Jurnal” nu este același lucru cu un ”jurnal”, pentru că nu trebuie să scrii în el câte ceva în fiecare zi – ci numai atunci când ai ceva de spus. Ceva important.” 

Deși slujbele ideale fuseseră fie să devină actriță, fie să lucreze într-un magazin, fie să ajungă detectiv, prima slujbă adevărată pentru Nancy este aceea de ”servitoare bună la toate”. Mătușa Bee îi spusese că era norocoasă să fie angajată fără prea multă experiență, așa că totul se transformă într-o aventură pentru Nancy. Ea urma să lucreze în casa doamnei Bryce, o doamnă elegantă și extrem de tăcută. Doamna Bryce nu constituia o problemă pentru Nancy, dar Bucătăreasă se dovedește  o mare spaimă pentru tânăra noastră. Bucătăreasa era tăcută și secretoasă, mereu pusă pe harță și nu suporta bârfa. Ba mai mult, o apăra cu patimă pe doamna Bryce.

Nancy nu are timp să se obișnuiască prea tare cu noua casă pentru că primește vestea mutării într-un loc numit ”Verdeață”, în Seabourne, mai aproape de mare. Avea să fie departe de familia ei, dar traiul lângă o stațiune de la malul mării pare mai mult decât îmbietor.

Deși nu își vede toată ziua capul de treburi, Nancy nu uită să scrie în Jurnal ori de câte ori simte nevoia și nici nu uită de marea ei pasiune: să fie detectivă. Nu degeaba citea ea romanele acelea polițiste. Era și ea un fel de Sherlock Holmes, varianta feminină cu șorț și bonetă de dantelă.

La ”Verdeață” locuia și Ella Otter, fiica profesorului Otter. Profesorul era tot timpul afundat în cărți și studiu, mama fetiței murise, așa că între înfățișarea micuței Ella și o cerșetoare oarecare nu era prea mare diferență, cu excepția inteligenței fetei și a spiritului ei de observație. Ca să nu se plictisească, Ella primea multe lucruri de făcut de la tatăl ei. Nu treburi gospodărești ci studii. Ella studia lumea cât era ziua de lungă.

Tot aici îl găsim și pe micuțul Quentin Ives. Quentin fusese lăsat de către părinții săi în grija vicarului. Ziua lui era alcătuită din lecții și iar lecții, așa că singura lui alinare era în identitatea pe care și-o inventase singur. Celălalt Quentin era extrem de diferit de cel real. Era curajos și mereu gata de acțiune. Quentin inventat avea curaj. Quentin real avea lecții și pe Fata Aia – aka Ella Otter- mereu pe urmele lui.

La prima vedere cei trei copii nu au nimic în comun, dar o serie de furtișaguri mărunte de prin casele oamenilor scot la iveală spiritul de justițiar adânc înrădăcinat în sufletul celor trei copii. Quentin nu prea se implica, dar Nancy și Ella au propriile teorii și sunt gata să colaboreze. Dacă această micuță chestiune se clarifică destul de repede, un mister și mai mare și o amenințare de fraudă planează asupra Verdeții. Dar vor putea trei copii să clarifice cazul? Vor putea ei să pună cap la cap fiecare indiciu?

Eu m-am bucurat teribil de această carte! M-am aventurat în lumea ei și m-am simțit exact ca un detectiv plecat în căutare de indicii! Este un cadou minunat pentru copiii mai mici sau mai mari, așa ca mine. Cartea atrage prin poveste și prin colorit. Este un roman pe care vi-l recomand cu tot dragul!

Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul Editurii Corint, adică de aici. 

Mulțumesc mult editurii pentru acest roman! A fost pârghia perfectă către copilăria mea!

Despre carte:

AUTOR(I): JULIA LEE

EDITURA:CORINT

AN APARIȚIE:25/01/2017

NUMĂR PAGINI:304

TRADUCERE:ANDREI COVACIU