Recenzii

Recenzie: Adevărul despre cazul Harry Quebert – Joel Dicker

az.jpg
Cartea asta este absolut genială! Aproape șapte sute de pagini de adrenalină, de suspans, de suspiciuni, de răsturnări de situație, de întrebări și de jumătăți de adevăruri. Iar eu am fost orbită de lumina adevărului și am privit tot timpul în altă direcție. Nu, intuiția nu m-a ajutat de data asta și nu am identificat deloc, dar absolut deloc, criminalul.
Oricâte cuvinte aș înșira eu acum, tot nu aș reuși să redau mai bine decât autorul Joel Dicker senzația pe care am avut-o o dată ce am întors și ultima pagină a cărții:

” O carte bună, Marcus, nu se măsoară doar prin ultimele sale cuvinte, ci prin efectul colectiv al tuturor cuvintelor care le-au precedat. În mai puțin de o secundă după ce ți-a terminat cartea, după ce a citit ultimul cuvânt, cititorul trebuie să se simtă străbătut de un sentiment puternic; vreme de o clipă, el nu trebuie să se gândească decât la tot ceea ce tocmai a citit, să se uite la copertă șă să surâdă cu o urmă de tristețe pentru că toate personajele o să-i lipsească. O carte bună, Marcus, este o carte pe care regreți că ai terminat-o. ”

Iar eu am regretat profund. Atât de mult am intrat în povestea asta, atât de mult mi-a plăcut! Atâtea senzații amestecate, atâtea semne de întrebare și tot mai multe piste de urmărit!

” – O să-ți dau treizeci și unu de sfaturi.

– De ce treizeci și unu?

– Pentru că vârsta de treizeci șu unu de ani este una importantă. La zece ani ești copil. La douăzeci te formezi ca adult. La treizeci vei deveni un om pe de-a-ntregul sau nu. Iar vârsta de treizeci și unu înseamnă că ai trecut de acest prag. ”

Iar Marcus Goldman se va maturiza tot cu ajutorul celui care îi fusese mentor și cel mai bun prieten. Marcus Goldman dorea să triumfe, să fie cel mai bun. Nimeni nu îl putea învinui pentru asta. Problema e că el nu dorea concurență, așa că de multe ori alegea căile mai lungi dar mai sigure pentru a obține victoria. Nu înșela pe nimeni, se păcălea doar pe el.
Ajuns la Universitatea din Burrows, Marcus este remarcat de profesorul lui de Literatură, Harry Quebert, care ajunge ulterior să îi fie mentor și prieten. Marcus își dorea să devină scriitor, voia să scrie numai cărți importante iar numele lui să fie recunoscut.
La vârsta de treizeci de ani putea să spună că dăduse lovitura pe plan profesional. Era scriitor publicat și recunoscut! Primul său roman fusese primit foarte bine de public și de critici, iar editorul lui îl presa deja cu apariția celui de-al doilea roman. Doar că Marcus se confrunta cu un blocaj, boala ”foii albe” care atinge uneori scriitorii, și inspirația se încăpățâna mai mult ca el să apară. Până aici nimic interesant, nu?
Disperat și cu faima recent câștigată pe cale să se destrame, Marcus acceptă invitația lui Harry de a veni pentru ceva timp în casa lui de la Aurora, undeva pe malul oceanului. Era convins că omul care îl îndrumase și îl formase până acum îl va salva și de data asta. Habar nu avea că era pe cale să scrie cel mai controversat roman al său!
Harry era un scriitor renumit, romanul său ”Originile răului” fiind adulat de critici și cititori, însă era singur, lucru pe care nu i-l dorea lui Marcus. Toate sfaturile lui despre viață, scris sau box, le găsim însemnate pe pagini pe alocuri, iar ele au puterea de a ne face să înțelegem și mai mult profunzimea prieteniei lor.
Aurora era un orășel liniștit în anul 2008, într-o Americă pe cale să își aleagă președintele. Viața Națiunilor Unite e pe cale să se schimbe, la fel ca și cea a personajelor. O crimă rămasă nerezolvată treizeci de ani va zgudui fi nou micuțul orășel și liniștea celor implicați. Dar cine fusese criminalul?
Cadavrul fetei dispărute acum treizeci de ani, pe numele ei Nola Kellergan, este descoperit în grădina lui Harry în urma unor lucrări de peisagistică. De parcă nu ar fi fost asta suficient pentru a trezi suspiciuni la adresa scriitorului, alături de fată este găsit și manuscrisul cărții Originea răului. Harry este arestat chiar dacă își strigă nevinovăția, iar secrete din trecut încep să iasă la lumină.
Chiar dacă era presat și amenințat de editor, Marcus știe că prietenul lui este nevinovat, așa că se întoarce iar la Aurora pentru a începe propria anchetă. Află că Harry, în 1975, pe când avea 34 de ani trăise o poveste de dragoste interzisă cu Nola, care avea pe-atunci 15 ani. Nola era fiica reverendului din oraș și era privită ca un exemplu de urmat.
Deși știa că relația lor nu era posibilă, Harry cade pradă iubirii nemărginite și forței creatoare pe care i-o insufla Nola. Trăiau pe furiș, sau cel puțin așa aveau impresia, povestea lor de dragoste, punând la cale fuga lor.
Doar că în ziua de 30 august, ziua în care ei ar fi trebuit să fugă împreună, în timp ce el o aștepta la un motel conform planului lor, ea dispare. Este văzută de Deborah Cooper, o bătrânică simpatică ce locuia la marginea pădurii, fugind în pădure și plină de sânge, dar poliția nu îi dă de urmă niciodată, iar Deborah este găsită împușcată pe podeaua bucătăriei sale.
Harry pierde toată notorietatea, este judecat și condamnat de opinia publică pentru relația interzisă pe care o avea cu fata și pentru faptul că își permisese să scrie o carte despre iubirea lor. Doar Marcus era liber, el putea să afle adevărul, dar oare de unde să înceapă?
Cu fiecare persoană nou întâlnită ( colegi, polițiști, bancheri, rude), alte câteva scenarii prind viață, secrete nebănuite ies la iveală, iar Marcus este amenințat cu scrisorele anonime să renunțe la anchetă și să se întoarcă acasă. Nu putea renunța, trebuia să știe, și mai ales, își găsise tema perfectă pentru noul roman. Știa că va fi o carte bună, o carte care avea să reabiliteze numele prietenului său.
Din nou, Marcus va avea parte de neplăceri. Primele pagini ale noului său roman sunt furate iar informațiile apar trunchiate în presă. Pierde astfel simpatia localnicilor dar și pe cea prietenului său, Harry, ce fusese eliberat o dată cu găsirea unui nou suspect. Și totuși, criminalul era acolo și îi supraveghea. Cine nu voia ca adevărul să iasă la iveală?
Suspansul este incredibil și este alimentat constant de altenarea planurilor trecut – prezent. Dacă în prezent pășim alături de Marcus în ancheta sa, în trecut pășim cu ajutorul tuturor celor implicați, descoperim frânturi de poveste care ne vor ajuta la final să alcătuim scena crimei perfecte.
Eu am stat în tensiune până la final și cred că știu deja care este cartea lunii August pentru mine. Da, da, atât de mult mi-a plăcut! Este scrisă cu seriozitate, cu implicare, cu umor, cu ironie. Este atât de bine țesută încât eu am asociat-o la un moment dat cu cochilia unui melc. Ați văzut spirala aceea care te duce în punctul central? Exact așa e și cartea asta! O spirală de întâmplări pe care trebuie să le descoperim!
Mulțumesc tare mult echipei de la targulcartii.ro pentru acest volum minunat! Cartea o puteți cumpăra de aici, își merită toți banii!
20525836_1446537352103567_6448693342038117233_n
Despre carte:
La verite sur l”Affaire Harry Quebert
An apariție: 2013
număr pagini: 646
Traducere: Ana Antonescu

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *