Prizonierul cerului m-a așteptat liniștit pe rafturile prietenilor de la Libris. Sunt sigură că volumul trei din seria Cimitirul cărților uitate nu a mai avut emoții în legătură cu alegerea mea. Acum, după dragostea declarată pentru primele volume și pentru poveștile pline de patos și umor scrise de Carlos Ruiz Zafon, era de la sine înțeles că voi continua seria. Anticariatul familiei Sempere a devenit un loc familiar, pe care nu mă satur să-l explorez.
„Am găsit încă o carte care dovedește ce minunat e să te cufunzi într-o poveste plină de resurse: seducție, risc, răzbunare și un mister pe care autorul îl țese magistral. – The Philadelphia Inquirer
Carlos Ruiz Zafon are un stil de scriere magic. Înțesat cu descrieri ample, cu replici spirituale, pline de haz și parfum. Cu personaje pe care ajungi să le cunoști și să le înțelegi pe deplin. Toate acoperite cu un strat generos de mândrie, de pasiune. Un foc latin autentic, parfumat generos cu esența vie a Barcelonei, tărâm pe care ajungi să-l consideri un fel de acasă.
Prizonierul cerului – destăinuiri și adevăruri
M-am învârtit multă vreme în jurul volumelor acestei serii. Până am decis eu să mă aventurez în universul Zafon, volumele au început să fie indisponibile. M-am amărât pentru o vreme, apoi, de îndată ce volumele au apărut din nou, am zis că nu pot rata șansa ce mi se oferă. Acum, volumele au ajuns indispensabile. Pentru liniștea și sufletul meu. Pentru dorul care începe să își cânte lipsurile de îndată ce întorc ultima pagină. Pentru nevoia mea de a ști mai mult, de a petrece încă puțin timp în compania familiei Sempere.
„Un roman al splendorii și al capcanelor, care la rândul lor ascund alte și alte capcane. În mâinile lui Carlos Ruiz Zafon, fiecare scenă împrumută aerul misterios din primele filme ale lui Orson Welles. Trebuie să fii cu adevărat romantic ca să-i poți aprecia întreaga valoare. Abia atunci lectura ta va fi excepțională.” – Stephen King
Dacă ați citit articolul dedicat primului volum (mai mult pentru a ști părerea mea decât de curiozitate – de vreme ce simt că sunt ultimul om care descoperă poveștile lui Zafon), atunci știți că am avut un personaj preferat. Altul decât un membru al familiei Sempere. Încă de atunci, încă de pe vremea când nu mi-erau foarte clare intențiile și dedesubturile sufletului lui Fermin Romero de Torres, am știut că este un personaj interesant, plin de vorbe de duh, culese de pe străzile Barcelonei, de pilde și povești. Și am avut dreptate.
Prizonierul cerului – oameni reveniți din morți, amintiri și dureri
Pentru că vreau să fiu surprinsă, aleg să nu mai citesc descrierile volumelor din serie. Mai ales când îmi este deja clar că seria este pe placul meu, ofertantă și incitantă. De data asta, am fost surprinsă de faptul că romanul nu mai este la fel de generos când vine vorba de numărul de pagini. Și, pentru un moment, mi s-a aprins în suflet un crâmpei de speranță. Speram că acesta va fi volumul dedicat lui Fermin, vieții pe care o ținea zăvorâtă în cufărul memoriei, departe de ochii oamenilor care crezuseră în el. Și am avut dreptate!
Nu o să mă supăr pe autor. Nu o să-i mai spun și eu că aveam nevoie de mai mult timp în compania lor, pe urmele lui Fermin și al iubitei sale, în celulele sufletului său și ale închisorii care l-au ținut prizonier. Fermin are farmecul său, nu m-a mirat deloc pornirea lui Daniel Sempere de a-l aduce în anticariatul familiei, de a-l face parte din micuța familie iubitoare de povești și de cărți.
„Curată magie, doar astfel de cuvinte pot descrie romanul lui Carlos Ruiz Zafon. Istorie și arta scrisului, intrigă și caracter, personaje și profiluri sinuoase, totul ca la carte. Scriitura lui Zafon e aidoma unui parfum care se risipește, seducător si senzual, dar a cărui aromă persistă și după ce ai uitat de el.” – Hamburger Abendblatt
Prizonierul cerului – viața din închisoare și chinul de pe străzi
Fermin Romero de Torres se căsătorește. Sau așa ar trebui. O iubește pe aleasa lui, simte că îi poate dărui acesteia zile liniștite, nopți de pasiune și umeri largi pe care să se bizuie la greu. Luat pe sus de schimbările din viața sa, de la întâlnirea cu tânărul Sempere la iubirea oferită de logodnica sa, Fermin omite un lucru important: identitatea cu care se prezenta acum nu era aceeași cu cea primită la naștere.
Fermin Romero de Torres era rezultatul unor suferințe nesfârșite, al unor alegeri curajoase, al unui drum presărat cu greutăți. Dar Fermin nu avea acte care să ateste aceste lucruri. Și, pentru prima data de la întâlnirea lor, Fermin trebuie să deschidă cel mai greu subiect din viața sa: detenția din închisoarea ororilor. Oare Daniel Sempere îl va privi la fel? Oare îl va ajuta sau îl va mai considera prieten după toate astea?
Fermin se leagă acum de apariția unui individ dubios. Acesta se înființase la anticariat, cumpărase una dintre cele mai scumpe cărți, scrisese un mesaj pe prima pagină și o lăsase acolo pentru a-i fi oferită lui Fermin, omul alături de care înfruntase răul în cea mai pură formă a sa. Colegi de celulă pe timpuri, adversari deveniți acum din pricina unor taine complicate, taine pe care trebuie să le descoperiți de unii singuri. Sfat: vă rog să vă asigurați că aveți ceva frumos de mirosit la îndemână. Duhoarea pestilențială pare că are capacitatea de a se întinde dincolo de pagini.
Prizonierul cerului – un volum eliberator
Nu cred că mai are rost să spun că mi-a plăcut foarte mult și acest volum. Pentru dezvăluirile, replicile și prieteniile sale. Fermin, să fii fericit!
Prizonierul cerului, Carlos Ruiz Zafon este disponibil pe Libris. Și eu zic să profitați de ocazie.
Autor: Carlos Ruiz Zafon
Editura: POLIROM
An aparitie: 2013
Nr. pagini: 248
Colectie: Biblioteca Polirom. Actual
Literatura: Spaniola
Traducator: Ileana Scipione
