Noaptea, romanul scris de Bernard Minier, este cupola sub care ne-am adunat noi zilele astea. Da, e timpul pentru alt blogtour, ați ghicit! Sper că v-ați gândit și voi la acest aspect și sper că sunteți curioși să aflați și părerea mea despre acest volum.
Nu știu cum arată zilele voastre, dar ale mele se aglomerează tot mai mult și mă temeam eu că nu voi ajunge să mai citesc la fel de mult. Așa este, nu mai ajung repede, repejor la lecturile care îmi fac cu ochiul, dar de citit nu mă las. Simt cum îmi cântă sufletul în momentele în care îmi iau cartea și mă așez în locul meu preferat. Uit de toate atunci când îmi pierd pașii prin lumea cărților și abia aștept să discut cu prietenii mei despre ultimele lecturi.
Noaptea – șoarecele și pisica
Noaptea, cel de-al patrulea volum al seriei dedicate lui Martin Servaz, ne oferă un nou duel, unul care pare să nu se mai termine și care pare menit să țină cititorii cu sufletul la gură. Nu este tocmai întâlnită „joaca” asta nebună dintre criminal și anchetator și trebuie să spun că acesta este, din punctul meu de vedere, punctul forte al acestei povești.
Cititor de cursă lungă, cum mă știți deja, trebuie să spun că îmi place să citesc serii, să urmăresc viața anumitor personaje. Cui nu îi place? Dar urăsc atunci când cursivitatea vieții acestora este întreruptă și nodurile sunt evidente, mult prea evidente. Eu m-am bucurat să văd că povestea prezentată în primul volum al seriei se reîntoarce și cursa nebună se reia.
Până să vă spun câte ceva despre acțiunea cărții, aș vrea să vă spun că eu am citit doar primul volum și nu am apucat să vă scriu despre el. Asta pentru că am păstrat toate ideile pentru o recenzie despre cele două volume pe care le aveam atunci. Cum citesc mai mult decât reușesc să scriu, am amânat și lectura volumului următor, și recenzia.
Așadar, mi-aș dori să spun că Minier m-a surprins. Nu este un lucru neobișnuit, mai ales că vorbim de genul meu preferat. M-a surprins atenția lui pentru detalii, elementele acelea noi, sumbre și apăsătoare pe care știa unde și cum să le plaseze. Iar teama, teroarea și spaima m-au însoțit multă vreme după terminarea cărții.
Un criminal, un trecut și o poveste
Întotdeauna voi avea o bilă albă pentru poveștile care reușesc să se rupă de tipare și reguli. Bernard Minier ni l-a dat pe Martin Servaz și pare să se concentreze mereu pe acest aspect. De data asta, cel puțin în volumul ăsta, cazul care îi aduce împreună pe Servaz și Kirsten Nigaard nu este important. Sau își pierde din importanță în fața unei întrebări mai puternice: de ce îi adusese Hirtmann împreună?
Și pentru a face lumină și pentru cei care nu au citit încă seria asta, aș vrea să punctez doar că între Servaz și Hirtmann există o legătură strânsă. Una veche și întunecată. Hirtmann este un criminal cu sânge rece și Servaz și-a jurat că îl va aduce în spatele gratiilor. Dar Hirtmann pare să fie mereu cu un pas înaintea polițiștilor și nici de data asta nu este altfel.
Hirtmann are un plan bine stabilit acum și un motiv puternic pentru a-l aduce pe Servaz acolo unde vrea el. Gustav, un copil nevinovat, este legătura nebănuită dintre polițist și cirminal. Gustav devine „puntea” fragilă și îngustă pe care se plimbă orgolii, resentimente și intenții ascunse.
Când noaptea vine…
Deși îmi place să urmăresc cursa asta nebună, oricât de ciudat ar suna asta, trebuie să vă spun că au fost momente în care mi-am cam dat ochii peste cap. Servaz nu îmi lăsase nici în primul volum impresia că știe ce face și în volumul ăsta o comite grav de tot. Nu am înțeles anumite decizii și nici nu pot să spun că sunt extraordinar de mulțumită de felul în care autorul a ales să introducă elementele în scenă.
Detalii exagerate, vorbărie multă, rupere de ritm, personaje care sfidează orice logică. Nu spun că nu am putut trece peste ele, dar aș fi preferat o poveste mai scurtă și mai alertă. Așa, cu bombe aruncate pe final și cu decizii demne de oameni slab pregătiți (să nu spun altfel), Minier m-a dezamăgit un pic.
După cum cred că v-ați dat seama, cei doi anchetatori nu fac decât să urmeze pașii pe care Hirtmann îi dorește. Există o miză prestabilită, Hirtmann îi transformă în pioni pe tabla lui de șah și nu avem altceva de făcut decât să urmărim „firimiturile” lăsate de autor și de criminal. Cum se va încheia totul? Nu vă spun, dar simt că se potrivește asta: „show must go on!”
Așa cum am spus, are plusurile și minusurile sale, dar consider că este o serie de citit. Eu vă recomand să o puneți pe lista de citit și vă aduc aminte că am în desfășurare un concurs cu acest volum (pe Instagram, Facebook și Blog).
Noaptea a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Autor: Bernard Minier
Titlul original: Nuit
Limba originală: franceză
Traducere de: Diana-Alina Ene
Anul apariţiei: 2022
Format: 152 x 228 mm, paperback cu clape
