Zborul albinelor este romanul pe care l-am așteptat cu nerăbdare. Mie îmi place să vă recomand cărți, dar îmi place să și primesc recomandări și romanul Sofiei Segovia s-a numărat printre titlurile recomandate de o prietenă dragă.

Cu autorii spanioli/mexicani m-am mai întâlnit și simt că rezonez foarte bine cu ei. Reușesc să pună și în scris bucuria lor de viață, pasiunea și focul cu care își trăiesc fiecare moment al vieții.

Zborul albinelor
Zborul albinelor

Zborul albinelor – locul unde se îmbină realul cu magicul

Zborul albinelor este o frescă a realității, dar și o frescă a transformării și a dragostei pentru aproape. Tabloul în care este înrămată povestea este unul real, povestea fiind plasată pe fundalul revoluției mexicane și al gripei devastatoare din 1918, iar personajele par desprinse exact din acea perioadă. S-au integrat perfect, au completat armonios povestea.

M-am simțit de parcă Sofia Segovia a deschis un portal către anii aceia și eu am pornit spre ei, înapoi prin timp și generații, i-am urmărit pentru ceva vreme și m-am întors încărcată de dragoste, prietenie și bunătate. Am ascultat murmurul albinelor, am simțit mirosul florilor de portocal, l-am căutat cu privirea pe Simonopio și am stat în balansoarul Nanei Reja.

Călătoria prin amintiri nu este ușoară, asta o știm pe pielea noastră. Nu doar că ne aducem aminte, ci și retrăim momentul, senzațiile și emoțiile. Vă închipuiți cum este pentru Francisco Junior să călătorească prin toți anii grei pe care-i duce în spate, înapoi în vremurile în care familia lui fusese nevoită să înfrunte lupte, boală și schimbări? Foarte greu, foarte intim și foarte apăsător. Își deschide sufletul și ne lasă să privim adânc, până în cele mai întunecate cotloane, acolo unde poartă mirosul florilor de portocal, limba „fraternă” și zgomotul aripilor albinelor.

Simonopio – copilul minune

După cum mă știți deja, îmi place să spun întotdeauna ce simt despre o carte. Niciodată nu m-am ghidat după notele pe care cartea le are deja pe Goodreads. S-a întâmplat să dau note mari unor cărți care aveau o cotație mai mică. Sau invers. Le trec întotdeauna prin filtrele mele și le judec cel mai des prin prisma emoțiilor pe care le stârnesc în inima mea.

„Zborul albinelor, al scriitoarei mexicane Sofía Segovia, este un roman deosebit, încadrat în mod realist în evenimente istorice – Revoluția mexicană, gripa spaniolă – și, în același timp, plin de circumstanțe supranaturale și personaje fantastice care i-au adus comparații cu scriitori de realism magic precum Gabriel García Márquez și Isabel Allende. Este o carte universală în esență, dar și profund ancorată în mediul său.“ Historical Novel Society

Zborul albinelor a fost o carte pe care o pot încadra în categoria „lumini și umbre”. A avut momente în care mi-a plăcut foarte mult și am avut nevoie de clipe de pauză pentru a asimila toate emoțiile. Dar a avut și momente în care simțeam că nu ajung nicăieri, că aplecarea spre fiecare detaliu mă obliga să stau pe loc. A avut și pasaje pe parcursul cărora m-am simțit confuză sau mi-am pus zeci de întrebări și mi s-a părut că realitatea este deformată.

Mi-a fost greu să citesc despre gripa spaniolă. Simțeam că descria perfect pandemia de coronavirus, resimțeam panica acută și mă rugam ca ei să poată trece cu bine prin această grea încercare.

Binele, răul și lupta eternă

Sofia Segovia a reușit să împletească armonios realitatea cu realismul magic. Și-a creat un spatiu propice și a lăsat magia să se întâmple. Există o stare aparte, o atmosferă tangibilă, vibrantă și vie. Parcă îi poți urmări aievea, parcă îți vine să te duci și să îl atenționezi pe Francisco Morales despre adevăratele intenții ale lui Espiricueta. Te lași prins în viața de pe plantație, de bucuri de puterea lui Simonopio și îți dorești ca dragostea să fie de ajuns pentru el.

Simonopio vă va cuceri, sunt sigură. Găsit de Nana Reja alături de un cuib de albine, micuțul este salvat și sus pe moșia soților Morales. Nu este primit cu brațele deschise de toată lumea. Simonopio fusese născut cu o malformație facială și chiar doctorul din sat fusese sceptic în legătură cu durata de viață a micuțului. Îngrijit cu dragoste și alinat cu prietenie, supravegheat de soții Morales și îndrumat de albinele sale, Simonopio va schimba viața tuturor.

Zborul albinelor – dragostea și sacrificiile în numele ei

Având înzestrarea de a prevede ce se va întâmpla, bun sau rău, Simonopio poate uneori să schimbe cursul vieții și să îi protejeze pe cei pe care-i iubește. Iar apariția sa în micuța așezare nu este deloc întâmplătoare, veți vedea.

Chiar dacă era protejat de familia Morales, Simonopio nu era în siguranță. Unii îi spuneau „cel sărutat de diavol” și îl voiau departe de satul lor. Espiricueta, unul dintre argații familiei Morales, îl dorea mort. Cumva, Espiricueta își direcționa spre el toate frustrările și neplăcerile vieții sale. Găsise în acest copil, mic și neputincios, un țap ispășitor și acționa întotdeauna mânat de ură și disperare.

Espiricueta este un individ periculos, întruchiparea răului și a omului alunecos, mânat de orgolii și frustrări.

Mi-a plăcut povestea, m-am lăsat purtată de toate emoțiile și am simțit fiecare alegere și fiecare etapă a vieții lor. Așa cum am precizat mai sus, au existat momente când m-am simțit confuză, debusolată și captiva tonelor de detalii pe care nu le-am considerat relevante pentru poveste. Dar au fost și pagini întregi pe care le-am devotat, le-am trăit și le-am dat voie să mă stoarcă de emoții.

Zborul albinelor a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărată de aici.

Data Apariției : 3 mar. 2022

Autor(I) : Sofia Segovia

Tip Coperta : Broșată

Colectie : Buzz Books

Categorie : Thriller& Suspans & Detectiv

Traducator(I) : Teodora Maftei

 

 

Lasă un răspuns