Zbor întrerupt

Zbor întrerupt – Anca R. #poezii
Nu te-am știut, prieten drag, o clipă,
Pân’ la prietenie-ai renunțat
Și-acum învăț să zbor într-o aripă,
Cealaltă ai luat-o tu când ai plecat.
Nu am stiut, prietene, s-ascult
Și n-am știut să tac o veșnicie,
Ca în iubire, unul dă prea mult
Și celălalt se bucură s-o știe.
Se bucură, și tace si profită
Trăiește, se dezvoltă și mai mult,
Dar n-avem înțelegere tacită,
Tu să vorbești și eu doar să ascult.
Am gânduri, vise si doruri nespuse
Pe care tu nici nu le-ai cunoscut,
Și-am plâns amar iubirile apuse.
Cum nu le știi? Au fost așa demult.
Nu le-ai știut și nici nu le vei ști,
Prieten drag ce te-am iubit prea tare,
Ți-am fost, tu ai uitat să-mi fii
Și astăzi, sufletul mă doare.
Îți spun adio și te las
Prieten ce te știu de-o viață,
Învăț să fac pas după pas,
M-asteapta viitorul mai în față.
Te voi păstra ca amintire
În colț de suflet nepătruns,
Și ca pe-un semn de prețuire,
Te voi păstra, pe veci, ascuns.