Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei este unul dintre cele două romane achiziționate în ultima comandă plasată pe site-ul celor de la Libris. O văzusem de ceva vreme pe Instagram și o pusesem deja în coșul de cumpărături. Așteptam numai ocazia potrivită pentru a plasa comanda (a se citi aici: așteptam să văd ce carte mai pot lua).

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei  are o poveste extrem de simpatică! Îmi pare rău că nu am avut mai mult timp pentru ea, dar a ajuns la mine fix atunci când aveam nevoie de o portiță de evadare. Abia așteptam să meargă Kit în luncă! Simțeam alături de ea parfumul florilor, frumusețea și liniștea unui loc sărutat de soare și pictat de Dumnezeu.

Vrăjitoarea de la iazul mierlei
Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei – oameni și prejudecăți

„Singurele drepturi care merită atâta chin și-atâtea sacrificii sunt drepturile oamenilor liberi – liberi și egali în fața lui Dumnezeu să-și facă singuri dreptate.”

Kit locuise timp de șaisprezece ani pe insula Barbados, înconjurată de dragoste, frumusețe, haine deosebite, libertate și oameni cu gândire deschisă. Însă, atunci când bunicul ei o lasă singură pe lume, Kit știe că nu va putea răzbi de una singură, chiar și acolo, în tărâmul care-i fusese acasă întreaga viață. Știe că are o mătușă în America și plănuiește de una singură călătoria spre acest tărâm nou și necunoscut. Auzise că America este un fel de tărâm al făgăduinței, că oamenii care alegeau să își schimbe destinul doreau să prindă rădăcini aici și că familii întregi migrau spre aceste tărâmuri. Era posibil ca și viața ei să se schimbe pentru totdeauna?

Familia mătușii sale o primește binișor. Mătușa să era fericită să aibă un membru al familiei sale mai aproape, verișoarele se arată încântate de cele șapte cufere doldora de rochii brodate, mănuși și șaluri deosebite. Singurul care nu pare prea încântat de apariția sa este unchiul ei. Avea mult de lucru pe moșia familiei și poate că ar fi preferat un nepot băiat în locul unei fete ce pare atât de nepotrivită pentru aceste locuri.

O viață nouă

Kit se așteptase ca aceste locuri noi să fie încărcate de frumusețe, de oameni cu gândire liberă și deschisă. Peisajul este însă unul gri, acutizat de regulile unei societăți cu granițe clare, trasate de conducătorii zonei și de Adunare, locul în care oamenii mergeau chiar și de două ori pe zi la slujbă.

Cu îndeletnicirile de peste zi Kit începe să se descurce, să le accepte și să caute să le ducă pe toate la capăt. Chiar își dorea să se facă utilă și avea nevoie să fie acceptată. Nu toată lumea privise cu ochi buni apariția ei în zonă. Însă, parcă urmată de vreun ghinion teribil, Kit nu reușește decât să complice și mai tare lucrurile și asta devine sinonim cu priviri încruntate, brațe strânse peste piept și refuzuri bine plantate. Kit simte că are nevoie de un loc al ei, de o portiță de evadare. Și o găsește. Doar că nici lucrul ăsta nu este văzut cu ochi buni. Ba chiar ar fi putut să-i aducă probleme și mai mari.

Prietenie, floare rară

Kit își găsește locul ei de suflet: lunca din jurul Iazului Mierlei. Aici, departe de slujbe, reguli și muncă, parcă se respiră alt aer și se simte altfel viața. În mijlocul luncii, într-o căsuță care are nevoie de reparații, locuiește Hannah Tupper, o femeie în vârstă, considerată vrăjitoare. Vă dați seama, Hannah nu avea ceaune pline de poțiuni magice, nici mături vrăjite, nici borcane și sticle cu loțiuni și poțiuni. Hannah fusese victima unor alte minți încuiate, fusese înfierată cu fierul roșu și izgonită în lume.

Lunca le oferise cămin lui Hannah și soțului său și amintirea lui nu o lăsa pe femeie să plece departe de casa care fusese cămin pentru amândoi. Hannah știa că oamenii o considerau vinovată pentru toate relele cărora ei nu le puteau găsi o explicație. Știa că viața i-ar fi fost poate mai ușoară în altă parte. Dar nu voia să plece din luncă. Avea un singur prieten bun, un prieten care îi aducea daruri și o ajuta cu treburile gospodărești. Avea mereu prăjitură cu afine, prăjitură care părea să vindece orice rană sufletească. Și mai avea vorbe bune, pline de înțelepciune și senin. Doar că oamenii nu știau să o asculte, nu îi cunoșteau povestea și nu aveau răbdare pentru ea. Își găsiseră țapul ispășitor și-l țineau bine de coarne.

Kit găsește drumul spre casa bătrânei și spre inima acesteia. Căsuța devine locul lor de suflet și Kit abia așteaptă întâlnirile cu Hannah. Se simțea mult mai puternică și mai sigură pe sine ori de câte ori o vizita pe prietena ei. Însă, mai devreme decât ar fi crezut vreodată, Kit se trezește prinsă într-o cursă fără scăpare: să piardă tot ce are sau să rămână lângă Hannah?

Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei – lecția despre prietenie

Până la urmă, dacă stau și mă gândesc mai bine, poate că avem de-a face cu o vrăjitoare aici. Dar nu este vorba nici despre Kit, nici despre Hannah. Elizabeth George Speare, ai ceva de mărturisit? Nu te băgăm în apă, știm că acesta nu este cel mai bun mod de a separa femeile obișnuite de cele înzestrate cu vreo putere. Dar trebuie să ne dăm seama cum ai făcut ca să ne ții acolo, prizonieri ai cărții și ai poveștii tale. Poate ai presărat ceva praf magic peste rânduri, poate ai inserat vreun „blestem” senin printre cuvinte.

De fapt, știi ce? Nici nu mai contează ce și cum ai făcut, contează doar că ți-a reușit din plin! Vrăjitoarea de la Iazul Mierlei a fost portița mea spre lunca de care tot v-am pomenit mai sus. Abia așteptam să mă reîntorc la citit și să mai petrec câteva momente alături de Kit și Hannah!

Vrăjitoarea de la Iazul MierleiElizabeth George Speare – vă așteaptă pe Libris. Eu zic să nu o ocoliți!

Traducator: Mihaela Dobrescu

Editie: Necartonata

An aparitie: 2023

Autor: Elizabeth George Speare

Editura: GRUPUL EDITORIAL ART

Nr. pagini: 256

Colectie: Youngart

Titlu Original: The Witch of Blackbird Pond

Lasă un răspuns