Voința – Anca R. #poezii. Octombrie, 2018
Ți-ai picurat veninul pic cu pic,
Și-ai anulat tot ce ai construit,
Stai să mă vezi când am să mă ridic,
Te vei ruga să mă fi ocolit! 
Stai să mă vezi când mă voi scutura
De răul ce l-ai pus ușor în vene!
Voi șterge lin toată otrava ta,
De tine, om perfid, nu mă voi teme! 
Voi ști să-mi construiesc o fortăreață
Mă voi baricada apoi în ea,
Tu ai avut nevoie de-o paiață
Care tăcută-n colțul ei să stea. 
Nu sunt născută spre a fi paiață
Am inimă, nu corp de tinichea,
Mă îndoiesc de-a ta ce stă sub gheață,
Oare mai poți simți ceva cu ea?
 

2 COMENTARII

Lasă un răspuns