Vizita tinerei doamne – George Arion, recenzie

Vizita tinerei doamne este romanul care ne redeschide universul lui Andrei Mladin, eroul lui George Arion. Fiind cel de-al nouălea volum al seriei, Vizita tinerei doamne are acțiunea plasată mult mai aproape de zilele noastre, atacând unele evenimente pe care mulți dintre noi nu ni le mai dorim stocate în amintiri.

„Nu cred să existe în literatura noastră actuală vreun personaj care să-l întreacă în popularitate pe Andrei Mladin.” – Tudorel Urian

Recunosc, am deschis din nou ușa către Andrei Mladin grație blog tourului Crime Club. Deși îmi propun mereu să mă întorc la personaje și serii mai vechi, uit complet de planurile mele și mă tot aventurez în spații și în vieți noi.

Dacă unii l-ar putea aprecia pe Andrei pentru umorul său, pentru inteligența nativă sau pentru prezența sa de spirit, eu am învățat să-l apreciez pentru pofta sa pentru lectură. Nu ne este străină această „îndeletnicire” a lui Andrei, însă este mult mai atentă cultivată în acest volum. Recunosc, mi-am dorit permanent să îi vizitez biblioteca. I-aș fi frunzărit îndelung romanele de pe rafturi și i-aș fi ascultat istoriile despre lectură și romanele de suflet. Sunt sigură că are niște povești fabuloase!

Vizita tinerei doamne – nostalgii și locuri familiare

„George Arion dovedește, încă o dată, că literatura polițistă este în mod esențial și înainte de orice altceva, literatură.” Caius Dobrescu

Mă așteptam la o poveste antrenantă, stropită din belșug cu indicii și amănunte periculoase. Am primit niște morți neobișnuite și o doză alarmantă de nostalgie. Andrei Mladin ne poartă printre un „atunci” și un „mai târziu”, prin amintiri și discuții care își găsesc sensul mult mai târziu.

Îl regăsim pe Andrei Mladin secătuit de putere, cu o dorință avidă de a dispărea și de a urma indicațiile doctorilor. După ce este externat din spitalul de boli infecțioase Matei Balș, Andrei Mladin își dorește să șteargă definitiv urmele Covid-ului. Și știe că nu ar putea face asta în București, în mijlocul vieții lui obișnuite, cu oamenii care l-ar trage permanent în mijlocul anchetelor și al pericolului. Așa că, sub puterea anonimatului oferită de o perucă și o barbă crescută, Andrei Mladin se întoarce acasă, în orașul său natal.

Morți neobișnuite și frânturi de viață

„Când vreți să deveniți pentru câteva ore din nou copil nu visați la o mașină sofisticată sau la nu știu ce leac aflat în posesia unui vrăjitor. Luați mai bine o carte pe care ați iubit-o în copilărie și răsfoiți-o pe îndelete…”

Cu nostalgia pictând umbre în suflet și amintirile dansând permanent în sufletul său, Andrei Mladin se aventurează pe străzile orașului natal, o urbe liniștită în care nu se întâmplă nimic niciodată. Însă, după cum se întâmplă deseori în romanele polițiste, pericolul izbucnește chiar acolo unde te aștepți mai puțin. Trecutul își dezgroapă secretele, scheleții se aglomerează în dulapuri, morții se înmulțesc. Iar Andrei Mladin pare să plutească mereu în mijlocul a toate.

Le află și el ulterior, tot atunci când descoperă că dispariția lui benevolă pusese pe jar întregul București. Scenariile se înmulțiseră și lui Andrei Mladin i se atribuiau tot mai multe evenimente. Unii jurau că e plecat pe alte plaiuri, alții îl credeau mort sau îl indicau drept cartofor. Oricum ar fi fost, niciunul nu fusese aproape de adevăr. Andrei avea bateriile descărcate, se simțea străin de propria-i viață și își dorea liniște. Dar și să afle de ce-l căuta frumoasa femeie cu ochi albaștri.

Vizita tinerei doamne – amintiri și melancolie

Vizita tinerei doamne a fost un fel de deconectare de la realitate. Deși povestea are frumusețea și liniștea ei, recunosc că mi-am dorit permanent un strop de acțiune în plus. Se prea poate să nu fi avut eu dispoziția necesară pentru ea, să fi fost un pic depășită de modus operandi a lui Andrei Mladin. Atât cred că i-a lipsit: un strop de viață.

Vizita tinerei doamne vă așteaptă și pe blogurile colegilor mei: Literatura pe tocuri, Biblioteca lui Liviu, Citește-mi-l, Fata cu cartea, Ciobanul de azi, Falled, Analogii, Antologii, Cărțile mele și alți demoni.

Volumul este disponibil pe Crime Scene Press, chiar aici.

Biografie: GEORGE ARION s-a născut în 5 aprilie 1946 la Tecuci. Absolvent al Facultății de Limba și Literatura Română din București – 1970. În prezent este Director general al S.C. Publicațiile Flacăra S.A., Președintele Fundației „Premiile Flacăra” și Președinte al Romanian Crime Writers’s Club. Membru al Uniunii Scriitorilor din România. A publicat volume de versuri, critică literară, jurnalistică. A semnat scenariul la două filme polițiste (Enigmele se eplică în zori, 1989, Atac în bibliotecă, 1992) și la serialul TV Detectiv fără voie (2001). Autor al unui libret de operă și al mai multor piese polițiste. Proză mystery & thriller Atac în bibliotecă – 1983, Profesionistul – 1985, Trucaj – 1986, Pe ce picior dansați? – 1990, Crimele din Barintown – 1995, Nesfârșita zi de ieri – 1997, Detectiv fără voie (integrala Andrei Mladin) – 2001, Camelonul – 2001, Anchetele unui detectiv singur – 2003, Spioni în arșiță – 2003, Necuratul din Colga – 2004, Crime sofisticate – 2009, Fortăreața nebunilor – 2011, Sufocare – 2012, Insula cărților – 2014, Însoțitorul lui Iisus – 2016. Cărțile lui George Arion au fost traduse în engleză, franceză, rusă și macedoneană. A fost distins de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1985, 1995, 1999). Cetățean de Onoare al orașului Tecuci. În 2013, Asociația Națională a Detectivilor din România i-a acordat titlul de Detectiv de onoare.