Visul lui Joy / Dreams of Joy – Lisa See ***Recenzie

” Visul lui Joy este un roman despre idealuri false, greșeli și consecințe. Este o uluitoare poveste despre dragostea neclintită a unei mame care nu-și poate scuti fiica de greutăți dar îi rămâne alături cu devotament și hotărâre.” – Diana Borca, ambasador de brand Strada Ficțiunii.

Aseară am terminat cartea și încă sunt confuză. Nu, să nu înțelegeți greșit. Cartea mi-a plăcut foarte mult, de aceea am și cotat-o cu 5 steluțe pe goodreads. Confuzia mea vine din faptul că încă nu sunt capabilă să înțeleg cum de omenirea este și a fost capabilă de atâta rău. Un motiv în plus să admiri o cultură care se reinventează și o ia de la început, ridicându-se din propria cenușă.

Tradiții, condimente, foamete, durere, străzi aglomerate, ricșari, liniște, sărăcie, teamă, dragoste și devotament, comunismul și efectele lui.

Cum cultura chineză pune mare preț pe artă, fie ele desene sau cuplete scrise cu o caligrafie perfectă, Lisa See a reușit să ”picteze” în această poveste un tablou minunat în care a îmbinat toate elementele specifice perioadei de declin a Chinei, perioadă care în avântul comunismului se numea ”Marele salt înainte”, dar saltul era superficial. În timp ce țăranii se organizau în comune sau colective, orășenii din sfera înaltă a societății încă se bucurau de mâncare, lux și haine de calitate. Obligați de împăratul Mao și de noile legi care apar peste noapte și care, în aparență erau menite să aducă bogăție și echilibru, dar aduc de fapt foamete, teamă și neputință; țăranii muncesc zi și noapte pentru culturi record. Nimeni nu spune nimic, pentru că ar fi putut fi umiliți în public, duși în colective îndepărtate de unde nimeni nu se mai întorcea.

Joy nu stia nimic de adevărata față a comunismului. Joy credea în echilibru, în frumusețea artei, în tablourile care înfățișau copilași grăsuni și oameni fericiți. După ce află adevărul despre nașterea sa, faptul că May era de fapt mama ei și nu mătușica, și împinsă de vina care o rodea, credea că ea a fost factorul decisiv care l-a forțat pe Sam să recurgă la acel gest fatidic, Joy fură economiile mamei sale și pleacă din America în China. Voia să ajute China să se reconstruiască, să fie o comunistă adevărată și să își ispășească toată vina.

Ajunsă în China după nenumărate piedici, are noroc și își găsește tatăl. Z.G rămăsesese în Shanghai, iar acum se bucura de faimă și de prietenia lui Mao. Tatăl ei nu știa de existența ei, dar îi este relativ ușor să o accepte. Tenul ei perfect și prospețimea ei îi adusese aminte de femeia pe care o iubise dintotdeauna.

Deși este gata să îl urmărească pe tatăl ei oriunde, acesta o tot împinge să se întoarcă acasă. În America îi va fi mult mai bine. Joy era un ”tigru” încăpățânat, ce copil nu ar fi la 19 ani și este decisă să rămână.

Pearl mă surprinde încă o dată prin puterea ei de sacrificiu. Când descoperă biletul lui Joy nu stă o clipă pe gânduri și pleacă pe urmele fiicei sale. Este o călătorie către origini, acolo unde a început totul. Acolo unde se alimentase cu vise, acolo unde pierduse totul, unde fugise împreună cu mama și sora ei, unde se îndrăgostise, unde fusese violată, unde soldații o umpluseră de frică și de negare. Dar nimic nu stă în fața unui ”dragon” hotărât, mai ales a unei mame gata de orice sacrificiu.

”Ca mame, trebuie să așteptăm și să tot așteptăm momentul în care copiii noștri hotărăsc să își deschidă sufletul în fața noastră. Și dacă asta nu merge, nu putem decât să răbdăm și să pândim momentul de slăbiciune, când ne putem strecura din nou în viața lor, și ei ne vor vedea și-și vor aminti că-i iubim necondiționat.”

Deși îi este greu să îi deschidă ochii fiicei sale asupra adevărului, Pearl nu renunță. Rămâne alături de fiica sa, chiar dacă asta i-ar aduce lipsuri și munca de jos.

Este China atât de frumoasă pe cât vor comuniștii să o zugrăvească? Este decizia lui Joy cea mai bună? Este asta viața pe care și-o imaginase? Unde greșise Joy? Mai este timp să se îndrepte?

Toți chinezii care se întorceau acasă de peste hotare nu erau așteptați cu brațele deschise. Trebuiau să vină regulat la poliție pentru declarații, trebuiau să se lepede de ideile  noi și să accepte comunismul. Comuniștii iubeau banii și depindeau de dolarii americani, dar își supuneau oamenii la cele mai grele chinuri. China se dorea superioară Americii, dorea să dovedească faptul că mâna lor de lucru, multă și ieftină, poate întrece producția altor țări. Nu conta calitatea și cantitatea, iar în eforul lor de a ajunge primii pe scara mondială, distrug cultura lor și sufletele oamenilor.

Lectura acestei cărți a fost o călătorie uimitoare într-o lume care te captivează, te uimește și te îmbie să crezi în tradiții, horoscop și destin. Încăpățânarea lui Joy m-a înfuriat pe alocuri, dar mi-a zdrobit sufletul când am suferit alături de ea, decizia ei nu fusese tocmai bună. Cartea a fost  ca un documentar, am citit zeci de pagini care mi-au rupt inima, care m-au făcut să plâng și să iau câteva minute de pauză. Familii distruse, copii fără copilărie, femei fără drepturi, toți amăgiți de vise care promiteau un trai mai bun, egalitate și echilibru. Au adus în schimb durere, moarte și acte de canibalism. Dureroase pagini, dureroase povești care au menirea să ne învețe despre importanța deciziilor din viața noastră.

Lisa See nu scrie, Lisa pictează cu sensibilitate tușe care încastrează frumusețea și sensibilitatea unei lumi care își poartă destinul pe umeri, care nu uită să se bucure, să venereze și să creadă. O lume unde suferința este înlocuită cu parfum de iasomie, iar lacrimile șterse cu petale de bujori.

Vă recomand cu mult drag cartea, care poate fi citită atât ca și continuare a romanului Fetele din Shanghai, cât si ca atare. Dar vă va fi mult mai clar parcursul drumului femeilor care au făcut sacrificii în numele dragostei de mamă și a secretului ce le-a unit pentru totdeauna.

Dacă v-am făcut curioși în privința cărții, o puteți cumpăra de pe site-ul Editurii All, adică aici, unde beneficiați și de reduceri. Detalii despre Lisa See găsiți dacă accesați acest link.

Din nota autoarei:

În 1960 în China trăiau în jur de zece milioane de chinezi întorși de peste hotare sau dependenți de ajutoarele celor din străinătate. În timpul celor trei ani de foamete, zeci de mii de chinezi au încercat să părăsească țara. Mulți au fost prinși și încarcerați sau si-au pierdut viața. Apoi, în 1962, guvernul chinez a permis unui număr de 250.000 de persoane să părăsească China și să intre în Hong-Kong.