Recenzii

vindecare…

Ai spune, mamă, că-s om mare
Ți-aș spune, mamă, că tot doare.
Că doare liniștea, tăcerea
Că-n inimă am doar durerea,
Și lacrimile stau grămadă
Și nu e nimeni să le vadă.
Și nu e nimeni să le știe,
Nici ce a fost sau va să fie.
Și nu esti tu.
Preferi să pleci,
Să taci, să uiți,
Să nu stai, mamă să m-asculți,
Preferi să uiți că m-ai născut,
Și nu-ți dai seama c-am crescut.
Dar am crescut cu aripi frânte,
Cu lacrimi și cu gânduri multe,
Cu sufletul ciuntit de dor,
Și fără prea mult ajutor.
Dar, stii? Din toate-am învățat
Și oamenii m-au vindecat.
Și-au anulat din cicatrici,
Mi-au șters din suflet multe frici
Nu-s cea mai bună, bag de seamă,
Dar astazi sunt la rându-mi mamă,
Învăț, îndrept, alin și cresc
Și ce-i mai important: iubesc.

19 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *