Viermele de mătase este cel de-al doilea volum al seriei Cormoran Strike, o serie care are deja multe șanse de a se număra printre preferatele mele dintotdeauna.
Momentan, de la înălțimea celor două romane citite, simt că nu pot emite o părere foarte categorică. Cert este că nu mă lasă indiferentă. Sunt sigură că altfel ar fi stat lucrurile acum dacă autoarea (știm că sub numele Robert Galbraith se ascunde mult iubita J.K. Rowling) nu s-ar pierde atât de mult în detalii. Pentru mine, omul care caută adrenalină și suspans, povestea are multe locuri în care acțiunea pare să lâncezească, să caute locuri sub care să se ascundă și să „stea” confortabil.
„Viermele de mătase este un roman captivant în care personajele memorabile nu sunt ucigaşul sau victima, ci detectivul însărcinat cu rezolvarea cazului şi asistenta sa.” – New York Times
Viermele de mătase – anchete și mister
Nu este un lucru rău faptul că își ia timp pentru a țese întreaga intrigă, pentru a le face un portret fidel personajelor sale, unul ușor de crezut și de îndrăgit. Numai că, tot întorcând sutele de pagini, nu mă pot opri din a mă întreba dacă totul nu ar fi avut alte tonuri sub o altă dimensiune. Sau poate dacă autorul (hai să dăm Cezarului ce este al Cezarului) ar complica și mai mult scenariul, poate dacă ar amesteca mai multe piese în joc, lucrurile s-ar simți diferit.
Să nu mă înțelegeți greșit, îmi este foarte drag Cormoran Strike, așa morocănos și direct cum este. Însă, trebuie să fiu sinceră și să vă spun că am avut și momente în care am simțit nevoia de un impuls, de o nebunie, de o răsturnare neașteptată, de un ceva care să resusciteze întreaga experiență.
„O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit.” – Sunday Times
Crimă sau plan bine pus la punct?
Viermele de mătase este un volum cu un subiect extrem de interesant, pus în lumină atât de simpaticul detectiv, cât și de soarta personajelor implicate. Pot să vă spun că autorul a făcut o treabă minunată, că m-a dus de nas până la final și că a așteptat momentul potrivit pentru a-mi da lovitura fatală.
Au existat destul clipe în care am crezut cu tot sufletul că am identificat corect vinovatul principal. Mai apoi, când am început să adaug nume pe lista suspecților și mobilul crimei nu mi-a mai fost atât de clar, lucrurile s-au complicat. Și nu cred că mai este nevoia să spun că asta m-a încântat nespus! Recunosc, de cele mai multe ori, compania lui Cormoran valorează mai mult decât cazurile anchetate. Să nu mă spuneți, sigur o să aibă ceva de spus și despre asta. Sau o s-o roage pe Robin să-mi trimită vreun mesaj greu de descifrat. E capabil.
Cormoran Strike este genul ăla de personaj pe care îl iubești pentru defectele sale. În ciuda stratului generos de ursuzenie cu care se mulțumește să se acopere, Cormoran este un sensibil. Un uriaș cu un picior defect și o inimă imensă.
PS: Cormoran, nu te obosi să mă contrazici! Și eu pot fi la fel de încăpățânată! Spune-mi dacă ar fi acceptat altcineva cazul dispariției scriitorului Owen Quine. Spune-mi, te rog, dacă alt detectiv ar fi ascultat pledoaria ștersei lui soții. Mai ales știind că e posibil ca aceasta să nu aibă bani pentru a plăti acest serviciu.
Cormoran Strike – un personaj de neuitat
Știu, Cormoran Strike este mai încăpățânat decât un catâr și am impresia că are un soi de radar cu care detectează situațiile imposibile. Dar tocmai încăpățânarea lui îl face special. Tocmai refuzul acesta continuu de a accepta situațiile așa cum îi sunt prezentate este cel care îl ajută să demonstreze cât de mult greșesc cei din jur.
A mai rezolvat o dată un caz cu aceeași încăpățânare. O fi posibil să-l rezolve și pe al doilea?
„O poveste despre ranchiună şi crimă într-o lume literară toxică. Pur şi simplu, nu te poţi opri din citit.” – Sunday Times
Owen Quine pune întreaga lume literară pe jar și apoi dispare. Convinsă că soțul ei repetă „rețeta” cu care o obișnuise deja, femeia nu acordă importanță faptului că acesta nu revine la domiciliu după câteva zile de la plecarea silențioasă. Lui Quine îi fusese refuzat un manuscris și Leonora, soția lui, crede că are de-a face doar cu un orgoliu rănit.
Când îi este clar că soțul n-o să revină acasă și începe chiar să simtă că acestuia i s-a întâmplat ceva, Leonora apelează la serviciile lui Cormoran.
Viermele de mătase
De ce era atât de importantă această dispariție? Pentru că se întâmplase pe fundalul unei dezamăgiri colective. Owen Quine, poate din dorința de a se răzbuna pe colegii din lumea literară, scrisese o carte greu de citit. O satiră cu implicații sexuale, cu portrete necruțătoare ale persoanelor pe care le întâlnise de-a lungul vieții sale. Dacă ar fi fost publicat, romanul ar fi distrus vieți și cariere. Așadar, către cine poate îndrepta acum Cormoran Strike degetul acuzator? Cine fusese atât de deranjat încât să-l facă pe Quinn să dispară?
Dacă nu ar fi fost încăpățânarea lui Cormoran, Quinn ar fi zăcut mult și bine până să fie descoperit. Găsit ucis într-o manieră absolut macabră, Quinn îl va „obliga” pe Cormoran să adune probe pentru a-l duce pe vinovat după gratii. Însă, până la găsirea vinovatului, Cormoran are de smuls multe măști și de interconectat multe indicii. Femeile din viața lui Quine fuseseră multe și toate cu un rol greu de jucat în fundalul existenței acestuia.
Mi-a plăcut și acest volum, chiar dacă l-aș fi preferat un pic mai scurt. Însă, așa cum e lesne de înțeles, mărimea acestuia nu mă împiedică să-mi doresc să ajung la următorul volum din serie. Bine, m-ați prins! „De vină” este Cormoran. Mi-e cam dor de el. Și vreau să știu dacă se va îndrăgosti de Robin, frumoasa și deșteapta lui asistentă. Gata, v-am spus tot!
Alte detalii:
Romanul este disponibil la Editura Trei, chiar aici.
Categorii: Ficțiune, Crime. Thriller. Mystery
Nr. pagini var. tipărită: 640
Anul apariției: 2014
Titlul original: The Silkworm
Limba originală: Engleză
Traducător: Ciprian Siulea
