Viața invizibilă a lui Addie Larue este cartea pe care aș vrea să o citesc din nou ca și cum ar fi pentru prima oară. Addie voia să nu fie uitată, își dorea ca să existe cineva care să își poată aduce aminte de ea. Aș vrea să îi spun, dacă e pe undeva și mă aude, că eu nu o voi uita și că aș mai vrea să fac parte puțin din viața ei. Că aș vrea să știu ce s-a întâmplat mai departe.

M-am ținut multă vreme departe de V.E. Schwab. Dar nu m-am putut abține la vederea acestui roman. Să fi fost cineva care m-a manipulat? Să fie vinovată de această dorință vreo entitate a întunericului? Și dacă ar fi, o rog să mă mai găsească în zece vieți și să îmi aducă din nou cartea asta.

 

Viața invizibilă a lui Addie Larue
Viața invizibilă a lui Addie Larue

Viața invizibilă a lui Addie Larue – un război al voințelor

Viața invizibilă a lui Addie Larue nu este numai o carte despre un pact, despre o fată care și-a vândut sufletul și despre întunericul care vrea să înghită destine și creaturi disperate. Viața invizibilă a lui Addie Larue este o subliniere a trecerii timpului, a disperării în fața morții, a nevoii de a fi iubit și de a nu fi uitat.

Ne dorim să lăsăm urme pe pământ. Ne dorim să rămânem în memoria celor din jurul nostru. Nu toți suntem meniți să facem lucruri extraordinare pe pământ, dar ne dorim să vedem bucuria revederii pe chipul celor dragi, nostalgia aducerilor aminte și dragostea pitită în amintiri.

Suntem alcătuiți din lucruri absolut banale. Suntem alcătuiți din materie, clipe, alegeri. Dar suntem definiți de timp și de amintiri. Numai prin amintiri reușim să ne ducem cât de aproape putem de nemurire. Dacă am putea, oare ce preț am fi dispuși să plătim pentru a nu fi uitați?

„Sufletul e lucrul cel mai ușor de vândut. Timpul este cel pe care nu-l ia nimeni în considerare.”

Un pact, o fată și un bărbat

Pe Addie Larue îți este ușor să o iubești. Este umană, este exact ca tine. Plină de frici, de revolte interioare, de traume, de doruri și dorințe. Își caută, ca și tine, locul într-o lume mare, dar sufocantă, plină de reguli, de așteptări și de opreliști.

Anul 1714, o fată fuge să își salveze viața. Poartă pe obraji o constelație de pistrui. Unul pentru fiecare iubire pe care o va trăi, unul pentru fiecare viață, unul pentru fiecare zeu care o va veghea. A cerut timp. Și pare că l-a primit. Dar nu are timp. Nu așa cum l-ar fi vrut ea. Trăiește într-o buclă de promisiuni, minciuni și „parcă te-am mai văzut undeva”. Călătorește de prea multă vreme și se îndepărtează tot mai mult de cine a fost și cine a vrut să fie.

„— Nu vreau să aparțin altcuiva, spune ea, dintr-odată vehementă. Cuvintele sunt o ușă larg deschisă, iar acum curg cu ușurință. Nu vreau să îmi aparțin decât mie. Vreau să fiu liberă. Liberă să trăiesc, să îmi găsesc drumul, să iubesc sau să fiu singură, dar cel puțin să fie din proprie voință, și sunt atât de sătulă să nu am de ales, atât de speriată de anii care trec pe lângă mine… Nu vreau să mor așa cum am trăit, căci asta nu a fost viață. Vreau…

Umbra o întrerupe, nerăbdătoare.

— Ce folos să îmi spui ce nu dorești? Mâna străinului îi trece prin păr, îi mângâie ceafa, o trage mai aproape. Spune-mi ce îți dorești cel mai mult!

Ea ridică privirea.

— Vreau o șansă la viață. Să fiu liberă.

Se gândește la anii care au trecut.

Clipești și viața ta s-a scurs pe jumătate.

— Vreau mai mult timp.”

I-am înțeles disperarea și am crezut că o cunosc. Am crezut că eu aveam un avantaj în fața celorlalți. Pentru mine, Addie nu era ceva nou de fiecare dată. Eu aveam amintiri despre ea, eu îi cunoșteam potecile sufletului, dorințele și neputințele. Și Addie m-a păcălit. A păstrat un as în mânecă și l-a aruncat în jocul de-a timpul.

Forța întunericului – oare nu trebuia să îl urăsc pe Luc?

Viața invizibilă a lui Addie Larue este un dans obsedant între muritori și nemurire, un mit al luptei dintre lumină și întuneric demontat.  Și pentru asta nu l-am putut urî pe Luc, cel care a luat ființă pentru încheia târgul cu Addie. Bărbatul s-a întrupat din toate dorințele fetei, i-a acceptat jertfa și a venit să ofere un răspuns rugilor ei arzătoare. L-am acuzat de înșelăciune, nu degeaba se spune că diavolul se ascunde în detalii, nu?

„Crezi că va fi mai ușor, spune el. Nu va fi. Ești ca și cum n-ai fi, și fiecare an pe care-l trăiești ți se părea o viață, iar în fiecare viață vei fi uitata. Durerea ta nu are sens. Viața ta nu are sens. Anii vor fi ca niște greutăți în jurul gleznelor tale. Te vor strivi, încetul cu încetul, și când nu vei mai putea suporta, mă vei implora să te cruț de suferință.”

Dar l-am văzut altfel cu fiecare rând. I-am văzut punctele sensibile, i-am surprins nefericirea și singurătatea. Poate că afișa un scut al naibii de dur, poate că se juca pe degete cu destinele și persoanele din jur, dar exista o cale de a pătrunde dincolo de zidul acela rece și impersonal.

Viața invizibilă a lui Addie Larue – o cursă fără centură de siguranță

Viața invizibilă a lui Addie Larue este o carte cum nu am citit alta. O cursă cu obstacole, cu viteza maximă, fără centură de siguranță și fără alte dispozitive de protecție. Ești aruncat în 2014, apoi pe autostrada amintirilor până în 1714.

Este combinația perfectă între mister, roman de dragoste și dramă. Obsedantă, redată cu atenție și grijă, satisfăcătoare până în cele mai mici detalii. Nici nu m-am mai îngrijorat pentru ce avea să vină. Făceam pauză, asimilam informațiile noi, înnodam firul evenimentelor, respiram adânc și mă aruncam din nou în vâltoarea atemporală.

„Victoria Schwab te trimite într-o aventură caleidoscopică năucitoare prin secole pline de iubire, pierdere, artă și război – copleșindu-ți simțurile cu sute de mici momente magice. Viața invizibilă a lui Addie Larue va fermeca cititorii, vei trece rapid de la o stare la o alta, de la o inimă sfărâmată la strigăte de bucurie.„ – OPRAH MAGAZINE

Addie Larue – de la omul condamnat să fie uitat la nemurire

Am trecut de la inima făcută în bucăți la un râs zgomotos, eliberator. Mi-am lăsat sufletul să fie înfășurat în speranță, în mantra „va fi bine” și „acum toți își vor aduce aminte de tine”.

Nu știu cum va fi pentru voi, dar finalul a fost minunat pentru mine. Dacă îmi este permis, aș spune că a fost un fel de umami literar. Le-a avut pe toate și a fost amestecul perfect dintre regret, speranță, eliberare și dorință. Addie Larue va face parte din viața voastră imediat ce ați închis cartea. Suntem un fel de Addie Larue, aruncați pe ringul numit viață, obligați să luptăm pentru fiecare mică libertate, ancorați de amintiri, oameni și locuri.

Cum ar fi să nu își aducă nimeni aminte de tine? Cum ar fi o lume fără sărutul de dimineață, cu aromă de cafea și mi-e bine cu tine? Cum ar fi să nu poți face nicio schimbare, să nu lași nicio urmă, să nu ai nicio fotografie cu tine? Cum ar fi să trăiești fără bucurie, să ai atâta loc pe care să îl umpli cu lucruri inutile și să nu te simți sătul niciodată?

Viața invizibilă a lui Addie Larue – revoltă în fața morții

Mi-am amestecat toate gândurile și am intrat neputincioasă în acest articol. Nu poți surprinde micile scântei care au făcut parte din acest foc de artificii.

Dacă termenul breathtaking și-ar căuta un corespondent literar, romanul Viața invizibilă a lui Addie Larue ar fi perfect.

Viața invizibilă a lui Addie LaRue este o poveste despre speranță îndărătnică și despre bucurie sfidătoare, despre cât de departe vom merge pentru a ne lăsa amprenta într-o lume determinată să ne uite.  V.E. Schwab

Viața invizibilă a lui Addie Larue a apărut la Bookzone și poate fi cumpărat de aici. 

Iulia Dromereschi, felicitări pentru traducerea de excepție!

1 COMENTARIU

Lasă un răspuns