„Viața care i s-a dat” este prima mea întâlnire cu Ellen Marie Wiseman. Am și cealaltă carte care a apărut la noi, dar nu i-a venit rândul încă. Acest roman mi-a plăcut de la primul rând și până la ultimul. Am știut de la primul cuvânt că îmi va rupe inima și nu m-am înșelat. Este povestea impresionantă a unui om pedepsit fără a avea vreo vină. Este o încercare continuă a acestuia de a-și găsi locul unde să rămână. Un roman plin de reguli sociale care au trasat viața unei tinere. O mamă care crede că este pedepsită de Dumnezeu. Răzbate din roman nevoia acută de dragoste și acceptare. Înaintezi în poveste și dai straturile de sclipici la o parte. Când cade cortina rămâne adevărul: oameni nedoriți priviți ca niște ciudați și animale chinuite.
Viața care i s-a dat – o poveste dureroasă
Stăteam cu gândul la carte încă din ziua în care am comandat-o. Nu intenționam să o citesc acum, dar gândul îmi tot zbura la ea și am zis să îl ascult. Și a fost cel mai bun lucru pe care l-am făcut. A fost cartea de care aveam nevoie. A fost genul ăla de carte care îți aduce o poveste bună, neafectată de lipsa acțiunii. Nu sunt o mulțime de răsturnări de situație. Sunt doar evenimente și scene care îți rup sufletul și te afectează fără să vrei. Ellen Marie Wiseman construiește o dramă plecând de la conceptul de familie. Știm că familia nu ne-o putem alege, ea ne este dată. Și eu cred asta. Nu cred că un copil ar alege să vină într-o familie în care nu este acceptat și iubit. Povestea scrisă de Ellena Marie Wiseman devine greu de citit la un moment dat, mai ales dacă iubiți animalele și dacă nu sunteți de acord cu viața pe care o duc la circ. Și este și mai greu să o citiți după ce aflați că o mamă își vinde propria fiica unui circ.
Romanul este împărțit în două planuri narative. Deși spuse la douăzeci de ani distanță, poveștile celor două personaje centrale, Lilly și Julie, au elemente comune. Fetele au destine diferite, dar amândouă au suferit din cauza părinților lor și au avut nevoie de mai multă iubire. Amândouă au crescut într-o casă plină de reguli. Mama lui Lilly era o habotnică religioasă, din punctul meu de vedere. Dragostea pentru Dumnezeu nu mai era un lucru firesc, era o obsesie și un motiv de tortură. Deși numai învățămintele Domnului nu erau respectate în casa aia, nu se acceptă nicio abatere. Regulile și lacătele erau singurele realități din conac.
Viața care i s-a dat – Elle Marie Wiseman – Bine ați venit la circ!
În anii 1930 o întâlnim pe Lilly. Avea nouă ani și trăia în podul casei. Fusese închisă acolo chiar de părinții săi. Mama era dură și nu o vizita aproape deloc. Nu vorbea cu fiica ei, nu era de acord cu răsfățul și iubea să o pedepsească pe Lilly pentru orice. Tatăl fetiței era cel care îi aducea cărți, păpuși, ba chiar și o pisică. El o iubea pe Lilly și nu se sfia să îi arate. Nu am înțeles de ce nu a luptat mai mult pentru Lilly. De ce nu i-a dat o viață normală. Micuța Lilly nu ieșise deloc afară. Observase lumea printr-o lucarnă micuță, mucegăită. Toată viața ei trăise în acel pod. Ce făcuse pentru a merita asta? Se născuse cu o boală. Lilly era albinoasă. Avea pielea albă, părul ei era la fel de alb ca zăpadă. Lilly era perfectă, de o frumusețe uluitoare. Ochii albaștri umbriți de gene albe nu te speriau, te fascinau. Dar Lilly nu știa. Nu se văzuse niciodată. Știa doar că era o scârboșenie și că oamenii s-ar speria de ea. Își pipăise corpul, își numărase degetele și dinții, nu vedea nimic anapoda. Și totuși…ce era în neregulă cu ea?
Lilly este vândută unui circ chiar de mama sa. Femeia îi minte pe cei de la circ și le spune să nu se mai întoarcă vreodată pe pământurile ei. Pentru Lilly începe cea mai dură perioadă din viața sa. Citeam și aveam impresia că Lilly este exact genul ăla de personaj căruia nimic nu poate să îi meargă bine. Blestemată de propria mamă, alungată și vândută. Cum avea să își găsească liniștea?
Viața la circ nu face altceva decât să sublineze destinul ei tragic. Se născuse sub o stea fără noroc. Lilly ia pe rând secțiile circului, nu își găsea locul nicăieri. Nu suporta ca oamenii să se holbeze la ea și să o catalogheze drept ciudățenie. Nu știa să îi păcălească pe oameni pentru a le lua banii. Nu era făcută pentru o viață ca asta. Până ajunge să lucreze cu elefanții, adevărata ei chemare.
Elefanții sunt animalele mele preferate. Sunt fascinată de ei. În „Vremea plecării” am aflat multe lucruri interesante despre ei. În „Viața care i s-a dat” au fost pasaje întregi pe care le-am citit cu sufletul rupt. Am făcut pauze în lectură, nu puteam vedea din cauza lacrimilor. Minunat surprinde autoarea viața de la circ, viață care ăși artă fața după ce se lasă cortina. Înlătură machiajul, sclipiciul și zâmbetele de paradă. Lasă munca, sacrificiul și tratamentele inumane generate de dorința de câștig.
Tare, tare mult mi-a plăcut povestea lui Lilly. Mi-a rupt sufletul, dar mi-a rămas în minte și sunt sigură că acolo va rămâne multă vreme!
Viața care i s-a dat – Povești de viață
Cu Julie facem cunoștință în anul 1950. Sătulă să asculte de regulile mamei sale, Julie fuge de acasă. Fusese învinuită de moartea tatălui său și asta este picătura care îi umple paharul. Trei ani de zile reușește să se descurce de una singură. Chiar dacă asta însemna mâncare șterpelită din magazine și baie în toaletele publice. Orice viață era mai bună decât cea de acasă. Julie este găsită de un detectiv particular care îi spune că mama ei murise și conacul era acum proprietatea ei. Era timpul să se întoarcă acasă. Și era timpul să afle cine au fost cu adevărat părinții ei. Trecutul lor îi era necunoscut și Julie avea să descopere multe schelete în dulap.
Mi-a plăcut extraordinar de mult acest roman! M-a surprins, m-a îngrozit, m-a alinat. Mi-a plăcut că are un final rotund, genul acela de final care trezește un sentiment de pace în inima cititorului. Este o poveste sfâșietoare, dar una care merită citită. Recomand!
An aparitie: 2019
Autor: Ellen Marie Wiseman
Categoria: Literatura Universala
Colectie: Fiction Connection
Editie: Necartonata
Editura: TREI
Nr. pagini: 417
Titlu Original: The Life She Was Given
Traducator: Ana Dragomirescu
[…] să facă asta propriului copil? Cum poate să își arunce cineva propriul copil în azilele de boli mentale? Cât de mare este orgoliul și cât de mult contează pentru unii eticheta […]
Ce recenzie cuprinzătoare. Pare să fie o carte impresionantă. Cred ca o voi citi și eu.
Abia aștept să ajung și eu la acest roman! Felicitări pentru recenzia captivantă! <3