Vârcolacul este cel de-al doilea volum al seriei Comisarul Adamsberg și a fost lectura dedicată unui nou blog tour, prilej cu care m-am întâlnit din nou cu colegii mei de breaslă.

Ce este frumos la aceste „adunări literare”? Faptul că văd și alte păreri despre cartea pe care o citesc. Și – motivul cel mai important – pentru că așa reușesc să ajung mai repede la cărțile pe care sigur le-aș lăsa multă vreme pe rafturi.

Vârcolacul
Vârcolacul

Sunt sigură că Vârcolacul m-ar fi așteptat multă vreme pe noptieră, mai ales că este volumul doi și nu am încă și primul volum al seriei. Dacă și voi sunteți în aceeași situație, vă rog să stați liniștiți. Se pot citi separat, fără doar și poate. Seria îi este dedicată comisarului Adamsberg și îi puteți creiona un portret robot fidel din informațiile pe care le veți primi în fiecare volum.

Vârcolacul – panică nefondată sau atacuri premeditate?

Îmi plac mult romanele thriller, nu cred că mai este ăsta un secret pentru voi. Cu romanele crime/polițiste din categoria old school încă încerc să „fraternizez”. Autorii lor sunt mult mai atenți la construirea întregului ansamblu și o fac într-o anumită manieră, cunoscută celor care citesc dintotdeauna acest gen. Eu sunt mult mai obișnuită cu romanele astea din categoria thriller, cu acțiunea la vedere, cu dedesubturi depistate pe rând, cu personaje prezente de la început la sfârșit.

Aș minți dacă aș spune că veți găsi în acest volum o anchetă nemaipomenită. Dar trebuie să vă spun că veți găsi un comisar deosebit, dotat cu fler și intuiție, atent la lucrurile pe care unii le-ar trece cu vederea la prima scanare. I-am așteptat intrarea în scenă și m-am temut că nu îl voi simpatiza, mi se întâmplă uneori să nu fiu de acord cu personajele principale sau să simt o oarecare reținere în stabilirea legăturii magice.

Dar am fost imediat atrasă în vârtejul adevărului, al mărturisirilor și al durerii. Am fost surprinsă de maniera de a ataca lucrurile, de a descoperi adevărul incomod. Sunt sigură că aș vrea să îl mai întâlnesc pe comisar. Dar trebuie să și spun că aș vrea un pic mai mult dezvoltată partea polițistă. Are un stil foarte plăcut autorul, bine dozat, îngrijit și atent la detalii, dar am rămas cu senzația că aș fi vrut un pic mai mult. Vă rog să păstrați în vedere faptul că aceasta este părerea mea, filtrele mele pot fi foarte permisive cu anumite cărți și foarte stricte cu altele.

Atacuri repetate – coincidențe, criminal în serie sau vârcolac?

Trebuie să recunosc, titlul mi-a atras cel mai mult atenția. Bunica mea mi-a povestit câteva legende, am auzit și altă dată despre vârcolaci și tare eram curioasă să văd cum s-ar integra un vârcolac într-o poveste polițistă.

Lupii sunt animale fantastice. Eu mereu am urmărit documentare despre ei, fascinată de modul în care aceștia se manifestă. Și mai fermecat este Lawrence, un bărbat de origine canadiană, care începea să prindă rădăcini în bătrâna Europă. Studia alături de Jean Mercier ultimii lupi din Franța și se bucura de faptul că aceste animale fuseseră lăsate libere.

Numai că, peste noapte, raportul dintre oameni și lupi se schimbă iremediabil. Câteva atacuri sângeroase asupra turmelor de oi tulbură liniștea micuței așezări și lucrurile vor lua o turnură și mai sumbră. O femeie este găsită moartă, plăgile sunt puternice și adânci și locuitorii sunt siguri că ai de-a face cu un animal sălbatic mare și puternic.

Crimă, acuzat și acuzatori

Sunt voci care susțin că aceste atacuri sunt pricinuite de un vârcolac și au și un suspect principal. Dar trebuie să aducă dovezi puternice pentru a-l incrimina. Pe urmele acestuia pleacă fiul și prietenul femeii ucise, dar și  Camille – iubita lui Lawrence și femeia care îl aduce în scenă pe Comisarul Adamsberg.

Ce vor descoperi? Un vârcolac sau un criminal? Asta rămâne să descoperiți voi!

Mi-a plăcut acest volum, dar aș fi vrut un pic mai mult suspans. Și aș fi vrut să nu citesc de atâtea ori God și Bullshit. Înțeleg că acestea erau cuvinte care întăreau cetățenia lui Lawrence, dar a fost supărator (pentru mine).

Una peste alta, este un volum care alungă monotonia și sunt sigură că poate asigura o lectură bună pentru iubitorii acestui gen literar.

A apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.

Găsiți recenzii și pe blogurile partenere: Biblioteca lui Liviu; Literatura pe tocuri; Ciobanul de azi; Citește-mi-l; Analogii, antologii; Cărțile mele și alți demoni.

Titlu original: L’Homme à l’envers

Traducător: Simona Brînzaru

Nr. pagini: 304

Lasă un răspuns