Vânduți într-o zi de luni este foarte posibil să fie (și să rămână) cartea mea preferată din martie. Și din ultima vreme. În acest moment, când sufletul încă îmi tremură la gândul celor citite, pot să spun că romanul acesta este cel care mi-a atins întreaga suită de emoții. Și-a cântat trăirile prin toate gândurile, și-a scris istoriile pe pergamentul inimii mele și și-a depănat amintirile, disperările și momentele de vulnerabilitate.
Despre astfel de povești, cele pe care le simt atât de compacte, de vii și de aproape, îmi este cel mai greu să vorbesc. Acest tip de romane, cu atâta încărcătură emoțională, eu îl compar cel mai adesea cu o îmbrățișare. Mă cuprind aceste rânduri cu fermitate, mă primesc cu toată căldura lor, îmi cască răni adânci și mi le vindecă tot ele, cu raze de speranță, dragoste și stare de bine.
Și le mai spun romane îmbrățișare pentru că aș vrea să adun ghem toate stările mele, să le țes într-o îmbrățișare și să pot oferi prin ea toate senzațiile mele, să încălzesc cealaltă inimă și să o conving să afle povestea celor care au fost vânduți într-o zi de luni de mai multe ori.
Vânduți într-o zi de luni – granița dintre disperare și iubire
Povestea din Vânduți într-o zi de luni este cea după care tânjeam fără să știu, cea pe care mi-aș dori să o citesc din nou și din nou. Vreau astfel de povești: diferite, dramatice, înălțătoare, fermecătoare, tandre, dulci-amare. Vreau diversitate, căldură, personaje vii, autentice și veridice de parcă ar fi fost smulse din viață. Personaje pe care să le cred și în care să mă încred. Personaje pe care să simt că autorul le-a găsit, a deschis un portal al timpului, m-a dus până în mijlocul lor și mi-a permis să descopăr frânturi de adevăr și de viață.
A fost prima mea întâlnire cu autoarea Kristina McMorris și cred că am suficientă experiență de cititor pentru a afirma că este o autoare foarte bună, o autoare care știe să scrie și să-și vândă poveștile. Din nota ei de la final am aflat că a citit o știre care a săpat adânc în sufletul său: o mamă pusese un anunț în care spunea că își vinde cei patru copii. Din cercetările ulterioare efectuate de jurnaliști s-a descoperit că micuții fuseseră vânduți (motivele mamei fiind foarte departe de dragoste, disperare și grijă – nu că astea ar justifica acțiunea).
Autoarea a trăit multă vreme cu gândurile în jurul acestei povești și a decis să scrie propria variantă: o poveste în care „dar dacă…?” să se împletească strâns cu deciziile grele, regretele, luptele și consecințele.
Vânduți de mai multe ori
Povestea asta pune o oglindă în fața adevărului și a fundației instabile pe care adesea este construit. Are adevărul oare o singură față? Este de ajuns ca el să apară în ziar pentru a fi mai credibil și mai demn de luat în seamă?
Povestea scrisă de Kristina McMorris este o poveste în straturi, fiecare cu rolul și aportul său. Nu vreau să intru prea tare în poveste. Este prea tandră și prea atent scrisă pentru a-i știrbi fie și o frântură din frumusețe și căldură. Dar o să vreau să vă spun despre cum m-am simțit citind-o.
Kristina McMorris te transportă direct în farmecul vremurilor de demult, de parcă ar fi inventat o mașină a timpului. Găsești aici lifturi ridicate de liftieri, redacții care miroseau a cerneală și sudoare, camere de developat securizate de un cartonaș cu „nu deranjați”. Găsești oameni care vor să reușească, să primească o rubrică în ziar sau măcar un articol pe care să-l semneze cu numele lor. Găsești și diferențele de opinii și statut dintre bărbați și femei, încercări ale vieții și greutăți prea multe și prea dure.
Parcă auzi vocile copiilor care vindeau ziare. Oare reușeau să pună în tremurul vocilor lor și problemele de acasă? Și foamea? Erau oare problemele lumii mai mari și mai demne de a fi descoperite decât ale lor? Se oprea cineva să-i asculte cu adevărat? Auzi huruitul motoarelor automobilelor care începuseră deja să colinde străzile, vuietul orașului și țăcănitul mașinilor de scris. Dar dai piept și cu sărăcia, disperarea, foame, istoriile triste și nevoile celor care se târau în genunchi prin viață.
Vânduți într-o zi de luni – povestea unor copii loviți de soartă. Și de un articol de ziar
Vânduți într-o zi de luni este povestea unor copii care au picat fără vină în jocul vieții și al lumii. Și mai este despre oamenii care conștientizează că granița dintre rău și bine este atât de subțire și atât de ușor de confundat. Din fericire, chiar și după ce marginile acțiunilor lor devin din ce în ce mai ascuțite și mai greu de zdruncinat, acești oameni vor să descopere adevărul, să șteargă urmele răului și să facă dreptate. Era oare prea târziu pentru asta? Mai conta lupta lor?
„Chiar și când viața-i de-a dreptul mizeră, cei mai mulți copii sunt rezistenți, pentru că… mă rog, presupun că nu știu nimic altceva. Ca și cum și-ar da seama de cât de nedrepte le sunt viețile, numai dacă vii tu și le spui. Și, chiar și-atunci, nu le trebuie decât o fărâmă de speranță, și sunt în stare să realizeze aproape tot ce-și pun mintea să facă…”
Vânduți într-o zi de luni – un strop de noroc
Farmecul general al poveștii din Vânduți într-o zi de luni este accentuat și de frumusețea iubirii, a puterii de sacrificiu și a oamenilor pe care-i întâlnim la momentul potrivit în viața noastră. Veți găsi și o poveste de dragoste printre rânduri, o poveste care înflorește atât de natural și de firesc și pe care mi-am dorit-o de la prima privire!
Mi-a plăcut mult, foarte mult această poveste! Mi s-a părut că a avut doza perfectă de amar, de dulce și de tot ce mai încape printre ele. O recomand cu tot dragul și chiar sper la cât mai multe povești de genul acesta! PS: m-am bucurat să văd pomenită și istoria soților Lindbergh (mai știți cât v-am zăpăcit de mult cu Soția aviatorului). ❤️
Vânduți într-o zi de luni a apărut la Editura Corint și poate fi cumpărată de aici.
Traducere: Mihnea Gafiţa
colecție: Corint Fiction
Data apariției: februarie 2023
Softcover
Număr pagini: 432
Format: 13 x 20 cm
