Văduva / The widdow – Fiona Barton ***Recenzie

Cartea mi-a adus la viață cele mai negre coșmaruri ale mele: răpirea unui copil sau abuzul lui, de orice formă. E prima carte care mi-a stârnit sentimente de ură la adresa personajelor ei. Una din multele la care aș fi rescris finalul. Știu…nu toate sunt roz, dar când povestea implică și copilași, sufletul speră la un final fericit.

S-a pus încă o dată amprenta pe nocivitatea expunerii în mediul virtual, pe dependența de orice natură, pe nepăsarea celor din jur și pe sentimentul eronat al iubirii necondiționate. Complicitate, minciună, tăcere, iresponsabilitate și imaturitate.

Nu este cel mai bun thriller pe care l-am citit, însă latura psihologică a lui reușește să provoace furtună prin starea emoțională: furie, durere, nesiguranță, incertitudine sau revoltă. Indiferent că vorbim de stările personale sau cele ale personajelor, gama este destul de diversificată și variază de la statutul de victimă la cel de eliberare, de ușurare și de împărtășire.

Stilul de scriere mi-a stârnit constant curiozitatea, indignarea și mi-a ridicat numeroase semne de întrebare. De la pagină la pagină nu mai știam în ce sau în cine să cred. Nu mai știam pe care pistă trebuie să o iau pentru descoperirea adevărului. Nu am știut dacă nu cumva se încearcă asemeni cărții ”Fata din tren”, distragerea atenției de la vinovat prin creionarea personalității altcuiva și aducerea în lumina a sumei defectelor individului.

Acțiunea cărții este împărțită în trecut și prezent. Momentul de dinainte de schimbare și momentul de după. Capitolele cărții sunt denumite în funcție de personajul din a cărui perspectivă sunt scrise : Văduva, mama, polițistul sau ziarista. Cine sunt toate aceste personaje? Păi, să vă spun…

Jean se căsătorise la o vârstă fragedă cu Glen. Era victima adorației. Soțul ei, la care se face referire constant cu apelativul ”soțul meu”, „Glen al meu” , de parcă posesiunea asupra lui aducea o oarecare stare de mândrie, era singurul care îi dăduse atenție, singurul care știa și putea să o facă maleabilă în funcție de doleanțele și interesele lui. Soția tăcută… soția perfectă.

Concedierea lui de la bancă si apariția ulterioară a celor doi polițiști la ușa casei îi fac cunoștință lui Jean cu adevărata față a soțului său. Un dependent de pornografia infantilă, unul care avea câteva identități în camerele de chat de pe site-urile de profil.

Nimic nu ar fi ieșit la lumină dacă dispariția Bellei Elliot nu ar fi aruncat în aer mass-media și forțele de poliție. Bella avea doi ani și jumătate și dispăruse din curtea casei. Crescută de o mamă singură, depășită de situație, pierdută pentru câteva clipe din vedere, copila Bella se transformă în subiectul Bella și devine știre de interes național.

Dedesubturile cazului scot la iveală tot ce e mai urât din oameni: dependența bolnavă a sutelor de bărbați care în intimitatea casei, în camera învecinată cu dormitorul matrimonial accesau site-urile de profil. Ziariști care în căutarea senzaționalului uită de victime, uită de sentimente și de durere. Jurnaliști și redactori care te plătesc pentru o fotografie în care ai ochii înlăcrimați și  care uneori, din exces de zel, compromit anchetele polițienești.

Dar probele sunt prea puține și nu sunt suficiente pentru acuzarea lui Glen, iar de o săptămână acesta este mort: un autobuz l-a lovit în plin .

Cine a răpit-o pe Bella? Ce au pierdut din vedere anchetatorii?
Am resimțit din plin sentimentul de eliberare al lui Jean după moartea soțului dar am acuzat-o constant pentru secretele ei, pentru complicitate și tăcere. Dar mai ales pentru naivitatea ei. Era victima soțului ei și îi accepta toate ciudățeniile. Îsi dorea să fie mamă, însă Glen nu putea concepe. Într-un final acceptase crezul soțului său:  ” suntem norocoși că ne avem unul pe altul.”

A renunțat la visele ei, la slujbă, la copii și îl apăra în fața tuturor. Asta nu i-am iertat…

Am notat cartea cu 4 steluțe pe Goodreads. Deși sunt la prima ”întâlnire” cu Fiona Barton, am apreciat stilul plin de detalii, modul original de abordare a subiectului și inspirația pentru alegerea acestui subiect. Nu, nu este unul despre care să scrii cu ușurință dar astfel de cazuri sunt tot mai frecvente,  mai ales în SUA.

Cartea face parte din colecția Buzz Books, apărută la Editura Litera.