Un soi de fericire este romanul care mi-a permis să mă reîntorc în universul literar al autoarei Melissa Da Costa. Mi-era dor de poveștile pe care le construiește cu ajutorul atâtor substraturi, atâtor trăiri și emoții. Deși am cules tot ce era de cules din toate trei poveștile citite până acum, preferata mea rămâne tot cea din Tot albastrul cerului, cea care mi-a dat sufletul peste cap în cel mai frumos mod cu putință.
„Un soi de fericire este un roman foarte frumos care ne amintește cu luciditate și inteligență că ființa umană își găsește întotdeauna forța și grandoarea în privirea și capacitatea de a asculta a celorlalți.“ – L’ Avenir
Nici nu cred că are sens să vă descriu nerăbdarea cu care am tot frunzărit siteul celor de la Editura Trei. Au anunțat apariția romanului și am numărat, alături de fanii autoarei, zilele până la apariția lui. Și acum, că suntem între prieteni, o să vă spun că l-am început pe Voxa, dar am abandonat lectura de îndată ce romanul în format fizic a ajuns la mine. Întotdeauna mă simt mai bine când țin cartea în mâna mea, povestea îmi ajunge mai repede la inimă astfel, legătura devine mai trainică, conexiunea dintre mine și personaje se simte din vârful degetelor până în mijlocul sufletului.
Un soi de fericire – povești și povești
Pentru că am vrut să fiu surprinsă complet, și știu că nu sunt singura, nu am citit descrierea cărții, nici nu am căutat alte informații despre poveste. Așadar, am fost surprinsă să aflu că aceasta este o poveste pe care autoarea a scris-o acum mulți ani, la începutul carierei sale. Deși Tot albastrul cerului figurează ca romanul său de debut, povestea din Un soi de fericire a petrecut mai mult timp în sertarul personal, avându-și rădăcinile în experiențele proprii ale autoarei.
„O carte emoționantă, o odă închinată puterii de a nu te lăsa doborât. O lectură obligatorie.“ – Le Progrès
Alimentată de emoțiile din celelalte lecturi, poate și prin prisma subiectelor mai grele abordate în ele, am plecat la drum cu așteptări mari. Însă, spre dezamăgirea mea, povestea a avut niște momente pe care nu le-am înțeles, peste care s-ar fi putut trece cu ușurință. Recunosc, la câteva minute după terminarea lecturii, simțeam mai mult un gust amărui. Eram prinsă între sentimente, între mesajele cărora le înțelegeam esența, importanța și momentele în care am simțit că sunt trase de păr anumite evenimente, întinse până ce își pierd strălucirea, greutatea.
Oameni care vindecă și oameni care rănesc
„De două zile, am impresia că sunt sfâșiată în mii de bucăți. Ca și cum aș fi explodat de durere. Plutesc în voia vântului, împrăștiată, gata să mă dizolv. Am devenit indiferentă la tot ce mi se întâmplă. Și în secunda următoare, resimt totul din nou, foarte puternic. De altfel, nici nu știu ce e mai rău.
Tim a zis că nu am neapărat nevoie de destinatar ca să scriu. La fel ca autorii cărților, care nu scriu pentru nimeni în mod deosebit. Uneori, scriu doar pentru ei înșiși. O să scriu și eu pentru mine însămi.”
Acum, după ce sentimentele și așteptările s-au sedimentat, văd altfel povestea din acest roman. Am privit prea mult pădurea și am uitat să văd copacii. Am privit prea mult imaginea de ansamblu și am uitat să privesc înspre oameni, acolo unde experiențele și poveștile se îngrămădeau și așteptau să iasă la lumină. Așteptau să conecteze inimi, să construiască poduri, să demoleze fortărețe, să vindece și să se vindece.
Un soi de fericire este, din punctul meu de vedere, un roman busolă. Un roman care atrage atenția asupra oamenilor care apar în viața noastră pentru a ne rupe în bucăți, asupra celor care vin și ne lipesc laolaltă, a celor care abandonează atunci când dau de greu, a celor care rămân acolo unde zidurile sunt prea reci și prea înalte. Este un roman despre prietenie, despre legăturile pe care le formăm acolo unde ne așteptăm mai puțin, despre piedicile care apar și despre luptele pe care trebuie să le purtăm mai întâi în interiorul nostru, abia mai apoi în afară.
Un soi de fericire
„… reușim întotdeauna să găsim forța de a trece peste orice, chiar dacă avem impresia că o să murim pur și simplu de durere. Și știi cum reușim să facem față?…
… – Grație celorlalți. Grație persoanelor pe care le lași să te ajute. E ca o plasă ale cărei ochiuri se agață unele de altele la infinit. Ceilalți te fac să suferi și după aceea alți „ceilalți” te salvează. Toate relele vin de la ceilalți, dar și toate vindecările.”
Ambre este tânără și frumoasă, confuză și pierdută pe drumul vieții sale, afectată de atmosfera și de constrângerile din propria familie. În drumul său haotic, într-o noapte care s-ar fi putut termina foarte prost, Ambre îl întâlnește pe Philippe, un bărbat matur, mult mai mare decât ea, echilibrat și potent financiar. Philippe era însă căsătorit și povestea lor de iubire se desfășura doar în apartamentul închiriat de el, departe de ochii lumii și de ochiul ager al soției.
Prinsă între sentimentul de gol și cel de vinovăție, Ambre face un gest nechibzuit și încearcă să își pună capăt zilelor. Plin de remușcări și de frici, după ce Ambre își revine și părăsește patul de spital, Philippe o trimite pe aceasta departe de locul care îi otrăvea pe amândoi. Cu sufletul făcut bucăți, încă îndrăgostită și complet afectată de tensiunea din familie, Ambre privește hotelul care avea să-i devină loc de muncă și acasă drept un loc ostil, unde oamenii sunt străini și prea curioși.
Un soi de fericire – realități și adevăruri
De îndată ce scoate capul din propria-i suferință, Ambre descoperă că sunt aici oameni care au povești mai mult sau mai puțin asemănatoare cu a ei. Iar oamenii de aici devin familia de care avea nevoie pentru a se repune pe picioare. Își va găsi calea spre vindecare? Va fi suficient de puternică pentru a rezista în fața relației toxice cu Philippe?
Un soi de fericire este un roman plin de povești, de oameni, de istorii de viață și de umeri pe care să plângi la nevoie. Melissa Da Costa a reușit să livreze cititorilor săi o poveste vindecătoare, plină de emoții și trăiri. Romanul Un soi de fericire este disponibil la Editura Trei și poate fi comandat de aici.
Autor: Mélissa Da Costa
Editura: Trei
Colecții: FICTION CONNECTION
Categorii: Ficțiune
Nr. pagini var. tipărită: 528
Anul apariției: 2024
Titlul original: Je revenais des autres
Limba originală: Franceză
Traducător: Liliana Urian
