You cannot copy content of this page
Un semn de întrebare este o jumătate de inimă
Recenzii

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă – Sofia Lundberg, recenzie

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă este o carte care merge direct în sufletul cititorului. Asta a făcut și cu mine. Sofia Lundberg știe să se joace cu cuvintele, cu trăirile și cu umbrele trecutului. Ca și în cazul romanului „Caietul cu nume pierdute”, roman pe care încă îl port în suflet, trecutul are o strălucire aparte. Prezentul parcă are mereu nevoie de mai mult timp, de mai multă greutate. Dar a fost și acesta un roman de cinci stele, din punctul meu de vedere.

Cărțile care mă fac să plâng sunt mereu cele care îmi rămân în gând multe zile. Și am lăcrimat și la asta. A găsit terenul propice, emoțiile mele sunt într-un carusel zilele astea. Și am uitat de faptul că mai voiam câteva explicații. Am mulțumit pentru ce am citit, mi-am promis mie să nu las timpul să treacă peste deciziile pripite și am pus cartea lângă cealaltă. Le voi lăsa fetelor drept moștenire, drept piatră de hotar pentru vremurile care vor veni. Avem toate trei de învățat din ele, ăsta este un lucru sigur.

 

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă
Un semn de întrebare este o jumătate de inimă

“-Nu ești decât un mare semn de întrebare. Pentru noi și pentru tine. Un semn de întrebare nu este decât o jumătate de inimă, nu te-ai gândit niciodată la asta? Nu poți iubi pe cineva a cărui inimă este într-un asemenea hal plină de secrete. Nu e cu putință.”

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă  – ce o va face întreagă?

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă mi-a adus aminte de Castelul de sticlă. Am știut din momentul în care am trasat primele linii paralele că va fi o carte pe placul meu. După cum v-am spus, povestea din trecut are un farmec aparte. Te sensibilizează, te înfurie, te emoționează și te determină să întorci pagină după pagină, căutând luminița de la capatul tunelului, speranța că totul va fi bine.

Sofia Lundberg a știut exact când și cum să întrerupă povestea, completând și îmbinând armonios planurile temporale. Deși ne arată două versiuni complet diferite ale aceluiași om, autoarea pare să aibă greutățile potrivite pentru a păstra echilibrul. Pentru Elin, femeia matură, cauți explicații și încerci să îi înțelegi comportamentul. Pentru Elin, copila mică și speriată, îți vine să întinzi mâinile, să o îmbrățișezi și să îi promiți că totul va fi bine.

Îmi plac foarte mult romanele care aduc personaje din perspective atât de diferite. La maturitate, când deja ajung prizonierii propriilor temeri, ai tendința să îi judeci, să te grăbești cu concluziile. Și când privești copilul de altădată, când îngenunchiezi lângă el și privești lumea de la înălțimea aia, abia atunci realizezi de ce-urile din spatele realității deformate.

Iertare. Fugă. Trecut. Vină

Pe Elin, femeia de succes, nu am înțeles-o deloc. Nu știam dacă este confuză sau doar suferă de un episod de epuizare, burn out-ul tot mai des menționat în zilele astea. Căsătorită mai mult cu munca sa decât cu Sam, Elin își petrece tot timpul în studioul său. Căuta să imortalizeze clipele perfecte din viețile altora, clipe care evidențiau și mai mult imperfecțiunea din viața sa.

Se întâmplă atâtea lucruri în timpul unei vieți. Trăim atâtea experiențe care devin amintiri, și aceste amintiri fac parte din noi. Ne formează, ne marchează pentru totdeauna, indiferent cine suntem și care ne-ar fi existența.”

O scrisoare îi va tulbura total existența. Cineva din trecutul pe care îl ținuse ascuns o găsește și îi readuce amintirile pe care se chinuise să le păstreze sub lacăt. Elin nu vrea să lase trecutul să își ceară tributul, dar forța lui este mult mai puternică și femeia se trezește fotografiind lucruri care îi aduc aminte de copilărie și de cea mai neagră perioadă a existenței sale.

Planurile temporale alternează și eu nu știam cum să citesc mai repede. Voiam să aflu ce se întâmplase acolo. Voiam să o înțeleg pe Elin, aveam nevoie să pătrund în sufletul ei, să îi înțeleg temerile și tăcerile.

Nu pierde timpul. Caută răspunsurile!

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă este un roman care ne predă lecția timpului. Dacă nu întrebăm, nu primim răspunsuri. Dacă nu avem răspunsuri, niciodată nu vom avea liniște. Și unde să fugim când neliniștea ne roade din suflet? Unde ne ascundem când remușcările nu ne vor lăsa să trăim prezentul?

Suntem orgolioși, suntem temători, suntem neputincioși. Suntem oameni. Știți care este una dintre super-puterile noastre? Capacitatea de a vorbi. Cuvintele sunt cele care leagă poduri, cuvintele sunt cele care pot salva o viață. Sau o pot condamna pentru totdeauna. Cuvintele sunt cele pe care ar trebui să le folosim pentru a arunca ancore în valurile vieții. Ele ne pot salva de la o existență plină de frământări și de incertitudini. Și cartea asta mi-a predat toate lecțiile acestea.

După cum vedeți, despre trecut nu am spus nimic. Mi se pare că straturile lui au nevoie să fie descoperite lent, fără grabă și fără ajutor. Trebuie să vezi singur disperarea și maturitatea unui copil, epuizarea și renunțarea la luptă a unei mame, dragostea și vina care înfloresc peste tot. Cert este că mi-a plăcut povestea. Foarte tare. A fost cartea de care sufletul meu avea nevoie. S-a lipit de inima mea de la primele rânduri și m-a ținut prizoniera ei până la ultima filă. Mai vreau astfel de cărți!

Un semn de întrebare este o jumătate de inimă a apărut marți la chioșcurile de ziare, dar poate fi cumpărată și de aici. 

An aparitie: 2020

Autor: Sofia Lundberg

Categoria: Literatura Universala

Colectie: Blue Moon

Editie: Necartonata

Editura: LITERA

Format: 200 x 140 x 26 mm

Nr. pagini: 320

Traducator: Aurelia Ulici

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *