Un râu lung și luminos – Liz Moore, recenzie

Un râu lung și luminos, romanul scris de Liz Moore, a apărut la Leda Bazaar

Un râu lung și luminos a rămas în sufletul meu și sunt sigură că nu va ieși curând de acolo. Povestea este una cutremurătoare, extrem de bine ancorată în prezentul pe care cu toții îl cunoaștem. O lume plină de vicii, de suflete rătăcite, de drumuri fără ieșire și de victime colaterale.

Dar există o scenă, una care m-a durut dincolo de limite, una pe care nu o pot descrie fără ca sufletul meu să nu fie din nou rupt în bucățele mici. Cartea asta nu este doar despre Mickey și Kacey. Cartea asta este despre toți oamenii care au luptat cu viciile, care și-au pierdut viața, care și-au lansat sufletele în acel râu lung și luminos, cel care le aduce mult dorita liniște.

Un râu lung și luminos – granița dintre chin și eliberare

Sunt iubitoare de thriller și caut întotdeauna romanele care funcționează ca un tratament cu adrenalină în stare pură. Caut mereu detaliile acelea care fac diferența, realizez propriile anchete și întocmesc de fiecare dată lista mea cu suspecți. Iubesc thrilerrele cu accente nordice, autorii care reușesc să îmi transmită fiori reci prin tot corpul. Mi-a oferit Liz Moore un roman tipic procedural? Nu.

Liz Moore a venit cu o tușă personală și a amestecat omul polițist cu omul obișnuit. Polițistul este om și el. Are propriile secrete, propriile drame și nefericiri. Cum să tragă linie între viața privată și cea personală? Cum poate să păstreze nealterată propria viață?

Mi-am dorit acest roman cu aceeași înfrigurare cu care l-am privit când a ajuns acasă la mine. Mă intrebam dacă poate să îmi ofere emoții pe parcursul celor 574 de pagini. Ce să îmi spună mie? Cum să mă țină captivă pentru atâta vreme? Vă spun că nu știu când am citit cartea și nu eram pregătită să termin povestea celor două surori. Mi-am imaginat ce se va întâmpla cu ele de la acel punct încolo. Și am îndrăznit să le păstrez într-un colț special de suflet. Mi-au ajuns direct în inimă și mi-au atins coarda sufletului.

Destine diferite – drumuri care se întrepătrund

M-am temut întotdeauna de vicii. M-am ferit de ele cu toate puterile mele. Lupta cu viciile poate fi una de lungă durată, cruntă și amenințătoare. Nu am avut contact direct cu cineva care a suferit de pe urma acestor dependențe, dar am văzut câteva documentare și am văzut cât de dureros este drumul vindecării. Este nevoie de un volum uriaș de muncă, ambiție și determinare.

Mickey și Kacey sunt doar două dintre exemplele victimelor lumii care se hrănește cu iluzii la seringă. Au rămas orfane de mamă și au fost nevoite să dea piept cu duritatea lumii mult prea devreme. Crescute de o bunică rănită, care abia făcea față propriei pierderi, fetele au înfruntat în felul propriu tărâmul dominat de tentații și lipsuri.

În timp ce Mickey își alege un model, Kacey cade pradă stilului ușor de viață, cu droguri și sex. Pentru doza aducătoare de stare de euforie, Kacey se expune pericolului zi după zi, își vinde trupul și trădează încrederea și dragostea celor dragi. Deși primea sprijin și dragoste necondiționată, Kacey era mult prea fragilă în fața propriei adicții. Se cufunda tot mai adânc într-o lume promiscuă, își rănea sora mai mare și refuza orice mână de ajutor întinsă.

Mickey – ambiție, dragoste sau soartă?

Mickey este sora mai mare și nu-și pierde niciodată din vedere rolul dobândit la naștere. Își găsise un model, își alina suferința pierderii mamei cu puținele amintiri pe care le mai avea și își iubea sora mai mică.

Mickey ajunge polițistă și patrulează chiar pe străzile cartierului populat de prostituate și drogați. Acolo era și Kacey. Și știa că nu putea să o țină departe de lumea întunecată și periculoasă, dar se putea asigura că e bine și că e încă în viață.

Dar, într-o zi, un criminal lovește în rândul prostituatelor. Cine ar fi plâns după oile negre ale societății? Cine ar fi plâns moartea unei femei care ar fi pierit oricum, de vreo supradoză sau de vreo boală cu transmitere sexuală? Nu eu am privit lucrurile așa, polițiștii din secție o făceau. Tratau cazul cu lehamitea specifică unora, se înfruptau din posibilitățile ivite și lăsau praful să se aștearnă peste dosare.

Doar că Mickey este implicată direct și sora ei dispare de pe străzile Kesingtonului. Cum poate să rămână indiferentă și cum își poate stăpâni teama la apariția unui nou cadavru? Dar cum își putea păstra fiul în siguranță? Dacă apăsa butoanele nepotrivite, Mickey risca să atragă atenția unor persoane periculoase. Oare merita Kacey acest risc?

Un râu lung și luminos – despre teroare și vicii

Deși sunt mare iubitoare de anchete și de indicii, cartea asta mi-a mers la suflet prin dozarea perfectă a misterului din trecut și a scenelor domestice. O anchetă rece nu mi-ar fi adus decât câteva unități de adrenalină în plus. O implicare directă, o confesiune sinceră și directă mi-a adus o poveste cu o încărcătură emoțională deosebită.

Povestea copilăriei și a adolescenței celor două surori a fost una impresionantă, pe care am perceput-o ca fiind un strigăt de alarmă și de durere, deopotrivă. E dureros procesul de adaptare și numeroase au fost și piedicile pe care le-au avut de depășit. Una a reușit să-și mențină capul la suprafață, cealaltă a fost înghițită de vicii și promiscuitate. Există oare vreo cale de regăsire pentru cele două surori? Mai există o cale de salvare?

Mi-a plăcut tare mult cartea! Pentru mesajul său puternic, pentru personajele sale, pentru stilul în care mi-a fost prezentată povestea și pentru toate stările pe care mi le-a trezit. Recomand!

Un râu lung și luminos a apărut la Leda Bazaar și poate fi cumpărată de aici. 

An aparitie: 2021

Autor: Liz Moore

Colectie: Bazaar

Editura: LEDA

Nr. pagini: 576

Traducator: Carmen Ion