Un om mai bun, volum dedicat inspectorului Gamache și apărut la Editura Trei, ne-a reunit astăzi sub cupola unui om alt blogtour minunat. Alături de colegii mei, cred că i-ați reținut deja pe toți, încerc să vă aduc în atenție romane interesante, incitante și numai bune de pus pe lista aia tot mai lungă cu titluri de citit.
Louise Penny este un autor de ținut minte, mai ales dacă iubiți romanele care au anchete polițiste clasice, dar sunt pline și de accente domestice, compasiune, personaje ușor de iubit sau de înțeles. Deși știu că viața alături de Gamache poate fi plină de pericole sau de decizii impulsive, nu spun niciodată nu unui volum din această serie. Simt că autoarea îmi oferă suficiente motive pentru a rămâne în cursa antrenantă, pe urmele criminalului, dar ea mă și alină și mă face să mă simt parte din viața inspectorului. Un fel de echilibru bine orchestrat, un dans între normalitate și viața pe marginea prăpastiei.
Un om mai bun – o poveste cu impact emoțional
„În acea după-amiază, ieșise din pădure fărâmat. Iar acum se întorsese. Un om mai bun? Un om mai înverșunat? Erau pe cale de a afla.”
Nu știu de ce Gamache are o bilă albă în plus față de alți inspectori. Sau poate că știu și mă folosesc în continuare de ea pentru a-l menține pe el plasat pe lista personajelor preferate. Gamache are o aură aparte. Nu are cele mai ample și mai complexe anchete. Cazurile sale nu sunt încărcate, încâlcite, complicate sau greu de digerat. Dar toate fac apel la umanitate, la compasiune și la înțelegere. El are parcă o greutate pe care o cară continuu după el. Și, în ciuda ei, continuă să facă lumea mai bună și mai sigură.
Dacă ar fi ceva ce să îi reproșez autoarei, atunci îi pot reproșa faptul că dezvoltă, dezvoltă, dezvoltă povestea. Îmi place să stau lângă Gamache, îmi place să îi anticipez mutările și iubesc să descopăr sentimentele pe care lucrurile descoperite le trezesc în sufletul lui. Dar mi se pare că uit detaliile cazului în jurul căruia ne-am „adunat”, că se mută continuu atenția de la cazul anchetat la viață socială. Nu e un lucru rău, desigur, mai ales că autoarea împletește atât de bine partea profesională cu cea personală. Doar că, uneori, simți că nu mai ajungi la țărm.
Gamache – lupta pentru acceptare
Pe lângă cazul supus atenției cititorilor, cartea asta este despre acceptare, din punctul meu de vedere. Gamache se întoarce în rândul colegilor săi. Un episod dur, traumatic îl ținuse departe de birou și începuse să piardă din impactul pe care încercase să îl aibă asupra poliției și asupra lumii. Unele persoane îl așteptau cu inima deschisă, alții strângeau tot mai tare brațele și sufletul. Colegii erau recunoscători pentru întoarcerea sa, dar nu și cetățenii. Mediul online era plin de mesaje pline de ură, toate inoculând aceeași idee: Gamache dezamăgise și trebuia să plece.
Însă inspectorul nu avea timp de drame personale și de lupte cu profiluri mai mult sau mai puțin reale. O femeie dispăruse, nu avea nici măcar un singur indiciu despre ceea ce se întâmplase cu ea; inundațiile amențințau să șteargă câteva localități de pe hartă și micul sat în care locuia Gamache era și el vizat.
„În timp ce Jean-Guy Beauvoir explora tangibilul, ceea ce putea fi atins, Armand Gamache explora ceea ce se putea simți. El era cel care se avânta în acel teritoriu haotic. Vânând. Căutând. Luând urma. Scufundându-se în emoții până când dădea peste una atât de putredă încât conducea către criminal.”
Gamache – anchetă cu sufletul și mintea
Gamache mai are o calitate: anchetele sale sunt făcute cu mintea și sufletul. Deși are toate atuurile unui polițist bun, inspectorul mai aruncă ceva în scenă: empatia. Cazul nou deschis nici nu-i lasă o altă alternativă. Avea și el o fiică. Era tată și nu știa până unde putea merge pentru a o ști în siguranță. Femeia dispărută era însărcinată și viața ei fusese un șir lung de abuzuri, udate cu alcool și punctate de vânătai și deziluzii. Cine îi făcuse rău? Cine nu o mai voia în viață? Putea vorbi de o crimă sau era vorba de o sinucidere?
„Farmecul acestei serii și în special al lui Gamache a fost dintotdeauna talentul lui Penny de a-și arăta eroul trecând de la faptele tangibile și brutale ale crimei la emoțiile interioare, la poveștile scrise în sânge. În plasa ramificată a tragediei și suferinței omenești pe care o scoate la lumină Gamache în această explorare a legăturilor care leagă și distrug în același timp se găsesc povești multiple, adesea contradictorii.” – Booklist
A fost greu pentru Gamache să își țină deoparte propriile sentimente. Deciziile impulsive nu pot afecta bunul mers al anchetei și Gamache știa deja că pășea deasupra unei prăpăstii, pe o sârmă extrem de subțire.
M-am temut ieri dimineață, atunci când mi-am adus aminte că aceasta era ziua mea de postat, că nu voi reuși să termin cartea. Dar uitasem că lumea lui Gamache este ca un viciu. Te atrage tot mai tare și te cheamă în mijlocul evenimentelor. Louise Penny scrie așezat, cu blândețe și atenție. Și asta se traduce printr-o lectură plăcută, confortabilă și ușor de digerat. Recomand!
Un om mai bun – faceți cunoștință cu Gamache!
Un om mai bun a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici.
Dacă doriți să aflați și alte păreri, vă invit pe blogurile: Falled, Biblioteca lui Liviu, Cărțile mele și alți demoni; Analogii, antologii, Literatura pe tocuri.
Editura: Trei
Colecția: Fiction Connection
Rating: 4 din 5 stele Goodreads
Număr de pagini: 576
Anul apariției: 2021
Traducere: Diana Purgaru
[…] Anca și cărțile.ro […]