Recenzii

Un nou început – Kristin Hannah (recenzie, editura Litera/ bluemoon)

Kristin Hannah îmi este tare dragă și abia așteptam să citesc un alt roman semnat de ea. Poveștile ei sunt încântătoare, pline de emoție, dragoste și zbucium. Temele abordate sunt variate și extrem de sensibile, așa că, iar am terminat un roman de-ale ei plângând . Se pare că devine un obicei, unul de care mă bucur!

O adevărată epopee. – The Washington Post

Romanul acesta îți rupe sufletul în mii de bucăți și ți-l vindecă în tot atâtea feluri. Viața în sălbăticie, relația mamă – fiică, relație toxică de iubire, stres, coșmaruri, război, violență domestică – de toate găsești în această poveste. Ești prins în vâltoarea evenimentelor pagină după pagină, strângi din pumni și suferi odată cu personajele.

Un nou început – o lume sălbatică, plină de violență

„Un nou început” m-a surprins în cel mai plăcut mod cu putință! Deși știu că autoarea are povești frumoase, nu mă așteptam să îmi placă atât de tare! Mi-a adus aminte de „Castelul de sticlă”, doar că aici totul este mult mai bine asamblat și nu a fost o poveste adevărată. Mi-a plăcut faptul că are multe detalii despre viața în sălbăticie, detalii foarte precise și documentate. Alaska este un ținut vitreg, locul în care fie te duci să fugi de ceva, fie înspre ceva. Ideea este că numai oamenii puternici pot supraviețui iernii lungi și nopților cu cer albastru și catifelat. Comunitatea este unită, în fața nopților înghețate și a viscolelor nu ai șanse să reziști de unul singur. Deși mi-a plăcut tare mult cum a creionat autoarea aceste aspecte, nu pe ele mi-aș dori să insist. Ca să fiu sinceră, nici nu știu cum să îmi adun gândurile pentru a reuși să scriu această recenzie. Cred că v-am înnebunit cu „trebuie să citești cartea asta singur, altfel nu o înțelegi pe deplin”, dar așa este. Dacă aș expune anumite idei, aș încuraja părerile preconcepute despre personaje. Sunt defecte, defecte până în măduva oaselor, dar exact asta îi ține împreună; au un soi de iubire bolnavă pe care prea puțin poți să o redai.

Leni, fiica adolescentă a soților Ernt și Cora Allbright, prinsă în relația pasională și furtunoasă dintre părinții ei, confuză și nesigură, nu îndrăznește să mai spere la nimic. Nu îl cunoscuse prea bine pe tatăl ei. El plecase în război și se întorsese șase ani mai târziu. De fapt, acasă venise stafia celui care fusese el cândva. Temător, violent, închis în el, plin de coșmaruri și frici. Cora îl iubise cu toată inima, pasiunea asta mocnea pe interior și o consuma total. Lăsase în urmă tot ce avea pentru a-l urma pe Ernt și planurile lui nebunești.

Leni avea 13 ani când tatăl ei decide să le ducă în Alaska. Fata nu termina mai mult de un semestru la o școală, era mereu pe drumuri și trebuia să accepte de fiecare dată scuzele patetice ale mamei sale. Ce le putea oferi Alaska. De ce fugeau? Coșmarurile lui tot i-ar fi ajuns din urmă. Iubirea era un termen plin de contradicții și lovituri în familia Allbright, oare așa era peste tot?

„Ea știa cât de rău îi părea. Vedea asta pe chipul lui. Când era mai mică, se întreba uneori la ce bun toate acele regrete dacă nu se schimbă nimic niciodată, dar mama îi explicase cum stăteau lucrurile. Războiul și prizonieratul făcuseră să se rupă ceva în el. „E ca și cum ar avea coloana fracturată”, spusese mama, și nu încetezi să iubești pe cineva când este bolnav. Devii tu mai puternic „pentru a-i fi sprijin celuilalt. El are nevoie de mine. De noi.”

Căbănuța pe care o primiseră de la un camarad de arme era una micuță și neîngrijită, dar avea potențial pentru a deveni un cămin adevărat. Oamenii din micuțul orășel fuseseră foarte primitori chiar dacă se arătaseră uimiți de inconștiența celor din familia Allbright. Cora venise în Alaska cu pantaloni movi de piele și pantofi cu toc. Biata de ea! Avea să descopere treptat că aici trebuie să lupți în fiecare zi pentru supraviețuire. Conservele se făceau toată vara, lemnele se strângeau continuu și vânătoarea era un lucru extrem de obișnuit.

Dacă vara era o încântare, iarna era o adevărată provocare. Lumea se reducea la cea mai mică mărime și înghețul provoca distrugeri în sânul familiei. Ernt era extrem de gelos și de agresiv, Cora îi înghițea scuzele și se pierdea iar în brațele lui. Leni nu putea accepta toate lucrurile astea ca pe o realitate. Școala îi devenise refugiu, prietenia cu Matthew îi era pansament pentru sufletul rupt.

Leni nu putea pricepe toate resorturile iubirii dintre părinții ei. Era destul de mare pentru a vedea turbulențele de la suprafață, dar prea mică pentru a cunoaște lucrurile în profunzime. Mama nu-l putea părăsi niciodată pe tata, iar Leni nu avea să o părăsească niciodată pe mama. Iar tata nu putea să le redea vreodată libertatea. În această cumplită, toxică legătură care era familia lor, nu exista nici o cale de scăpare pentru nici unul dintre ei.”

Deși prietenii vedeau urmele violete ce răsăreau pe pielea Corei, nu puteau interveni fără o plângere la polișie. Cum le putea explica dragostea lor bolnavă? Până unde poate ajnge Ernt? Ce se va alege de familia lor?

Dacă primele pagini sunt un pic mai plictisitoare, ultimele sunt pline de emoție și acțiuni care par să îndulcească un pic din laturile ascuțite ale poveștii. Istoria familiei Allbright este una plină de tensiune, de nepăsare, de violență, de dragoste…da, dragostea aia bolnavă pe care nu o putem înțelege, dar veți vedea voi despre ce vorbesc. Temele sunt extrem de sensibile, personajele sunt bine construite. Lucrul acesta rotunjește toată scena pe care autoarea o creionează cu măiestrie. Finalul este unul emoționant, demn de o poveste așa cutremurătoare. V-am spus că am plâns și rămâne să vedeți voi de ce. Mie mi-a fost greu să îmi adun toate ideile despre romanul ăsta. Aș putea să discut cu cei care l-au citit, ar fi mai ușor să disecăm și să analizăm.

Mama s-a înșelat cu privire la multe lucruri, dar nu s-a înșelat niciodată cu privire la trăinicia iubirii. Ea rămâne. În ciuda tuturor greutăților, înfruntând ura; rămâne acolo.”

Îl recomand cu tot dragul! Este o poveste despre dragoste, iertare, prietenie și acasă, locul acela care îți face sufletul să înflorească.

Data apariției: noiembrie 2018

Nr. pagini: 464

Traducere: Valentina Georgescu

6 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *