Un alt fel de fericire sunt cărțile lui Levy pentru mine. Încerc să adun toate romanele sale, dar mă încăpățânez să le țin pe raft pentru atunci când simt că sufletul meu are nevoie de poveștile lui. Nu știu dacă Levy este potrivit pentru toată lumea, dar este aproape întotdeauna potrivit pentru mine. Poveștile sale sunt mărturii ale unor oameni pe care ajungi să îi simți reali, familiari chiar. Scriitura sa este confortabilă și caldă, numai bună de savurat în tihnă sau în zilele în care simți că nu îți găsești locul prin lume.

„Ce ți-e și cu amintirile astea… unii oameni dăinuie pe seama lor de parcă viața le-ar atârna de-un fir ce-i ține departe de moarte; alții le dau uitării ca să însenineze timpul ce le mai rămâne.”

Un alt fel de fericire
Un alt fel de fericire

Un alt fel de fericire – până unde suntem gata să ajungem în numele iubirii?

“Nu-ți împarți viața cu cineva pentru că are suflet bun, ci pentru că te face să vibrezi, să râzi, pentru că-ți dă aripi fără să te tragă-n jos, pentru că-ți lipsește chiar și-atunci când e-n camera de-alături, pentru că tăcerile sale sunt la fel de grăitoare ca vorbele lui, pentru că, seara, când te-apucă somnul și teama de moarte, singurul lucru care te alină este să-ți imaginezi privirea lui, căldura mâinilor sale. Iată de ce îți faci viața cu cineva, iar dacă acest cineva are și suflet bun, cu atât mai bine, e ceva în plus, dar numai în plus!”

Agatha și Milly, „motoarele” acestui roman (și veți vedea voi de ce spun eu asta), au făcut o călătorie pe care fiecare dintre noi ar trebui să o facă o dată în viață. Agatha știa sigur unde vrea să meargă, dar nu voia să se grăbească spre destinația sa. Voia să se bucure de drum și de companie, mai ales după cei 30 de ani petrecuți în închisoare. Nu vă grăbiți să o judecați. Agatha este o enciclopedie. Nu este la curent cu ultimele tehnologii. Nu știa să folosească un aparat de cafea sau un telefon mobil. Credea că mașinile electrice se încarcă dacă folosește o canistră unde va primi electricitate. Și nu era la curent cu ultimele noutăți. Dar știa să iubească, să ofere sfaturi și să se bucure de viață. Nu primise prea multe în acești ultimi 30 de ani. Dar tocmai asta o făcea să se bucure de fiecare pas.

De ținut minte

„-Cu mobilul poți să comunici cu lumea întreagă, să publici fotografii cu tine, cu locurile unde te afli, să povestești ce faci în clipa respectivă, să împărtășești toate momentele vieții tale. 

– În noțiunea de viață privată, n-ați priceput termenul „privat”?

– Nu trebuie să vezi lucrurile în felul acesta… Rețelele sociale sunt niște modalități formidabile de a alunga singurătatea. 

– Ai dreptate, e de-ajuns să-i privești pe smintiții ăia doi care mănâncă acolo. Dacă înțeleg eu bine, te apropii de niște oameni care sunt departe și te depărtezi de cei care sunt aproape. Probabil că e pasionant să iei prânzul cu un telefon.”

Să faci din fiecare zi o bucurie

Agatha nu mai avea mult de ispășit din pedeapsa sa, dar s-a hotărât să evadeze. Și a reușit. Îi rămăsese un singur prieten bun, cel care o și ajută cu planurile sale și îi oferă informații despre prietenii comuni din trecut. Nu întâmplător dorise Agatha acele informații. Avea ceva polițe de plătit sau căuta adevăruri tăinuite de prea multă vreme? Ce o determinase să recurgă la acest gest?

„Dacă iubești pe cineva, spune-i-o, chiar dacă ți-e frică, chiar dacă, după aceea, universul tău se prăbușește.”

Pentru a-și întâlni prietenii vechi, Agatha trebuie să facă o călătorie lungă. Și, fără să știe, a primit un dar neașteptat: cinci zile de libertate. Până să asmută trupele speciale pe urmele eii, mai marii agenției trimit un marshal, un om al legii, să o aducă înapoi. Tom o cunoștea pe Agatha de multă vreme și numai el i-ar putea demasca intențiile.

E incredibil cât de multe lucruri lipsite de interes le spunem oamenilor pe care îi iubim, dar și mai incredibil e tot ce nu le spunem.”

Un alt fel de fericire – despre iubire și companie plăcută

Pentru că nu avea o mașină proprie și nu voia să fie descoperită, Agatha se împrietenește cu Milly, o tânără care habar nu avea că avea să fie complicea unei fugare. Milly era destul de naivă și crede în povestea spusă de femeie, dar ajunge să aibă curând propriile îndoieli. Numai că, în punctul acela, între cele două se înfiripase deja o prietenie și niște idealuri comune apăreau la orizont. Amândoua au de învățat una de la cealaltă și timpul le este limitat. Cum se va termina totul?

Am intuit la un moment dat motivul călătoriei Agathei. Dar am fost destul de departe de viziunea autorului. Și am citit cu sufletul la gură, dornică să aflu deznodământul acestei călătorii pline de momente emoționante și de destăinuiri pe jumătate. Dar nu eram pregătită nici să îmi iau la revedere de la cele două. Agatha mi-a plăcut pentru maturitatea sa, pentru filtrele brute și curate prin care a ales să privească lumea. Milly s-a dovedit a fi o surpriză foarte plăcută. Nu mă așteptam la doza asta de nebunie de la o tânără care iubea rutina și pătrățica sa confortabilă. Milly nu a fost aleasă întâmplător de Agatha, dar motivul trebuie să îl aflați voi singuri.

Mi-a plăcut tare mult cartea. Pentru calmul său, pentru emoțiile transmise și pentru starea de bine. Marc Levy rămâne în topul autorilor mei preferați.

Un alt fel de fericire a apărut la Editura Trei și poate fi cumpărat de aici. 

Autor: Marc Lévy

Nr. de pagini: 320

Titlul original: Une autre ideâe du bonheur

Publicată de: E´ditions Robert Laffont, S.A., Susanna Lea Associates, Paris, 2014
Limba originală: franceză
Traducere de: Aliza Peltier
Anul apariţiei: 2014

Format: 130 x 200 mm, paperback cu supracopertă

Lasă un răspuns