Nu miră pe nimeni când spun că iubesc cărțile de la Editura Nemira. Pe lângă faptul că găsim o gamă variată de titluri și autori, editura ne răsfață cu colecții frumoase și imprinturi care stârnesc imaginația. Armada este cel mai nou imprint lansat de Nemira și are câteva titluri care îmi atrag deja atenția. Pentru mine, cărțile Armada sunt un fel de „next level”.
Dacă mi-ar fi spus cineva că voi ajunge să citesc fantasy și cărți cu magie și vrăjitori, nu că ar avea ceva cărțile astea, aș fi râs pe săturate. Am o imaginație bogată, știu să îmi deschid orizonturile, dar credeam că nu este pentru mine genul acesta de carte. Cum iubesc fiecare provocare, am început să citesc și romane fantasy. Nu sunt foarte bine pregătită când vine vorba de acest domeniu, dar am descoperit că îmi place și iubesc senzația pe care mi-o trezește acest gen. Eu le consider basme pentru oameni mari. Creaturile din basmele copilăriei aveau puteri magice, bine, nu atât de dezvoltate precum cele din romanele fantasy contemporane, dar am crescut cu vrăjitoare care amestecau în ceaunele în care colcăia o mâzgă lipicioasă, plină cu tot felul de chestii bizare. Existau zmei, vârcolaci și alte creaturi fantastice.
Stați liniștiți! În „Umbra magiei” nu amestecă nimeni în ceaune, nu sunt zâne cu baghete magice și nici mame vitrege cu puteri malefice. Ei, poate că sunt vreo câteva personaje malefice, dar unde-ar fi distracția dacă nu ar exista ele?

Umbra magiei” este genul ăla de carte pe care fie o iubești, fie o antipatizezi pagină după pagină. Eu am fost ca un copil. Unul din ăla care vede un buton roșu, mare și atrăgător. Deși știe că nu este bine să îl apese, tentația e mare și face câte un pas, câte un pas până îl poate apăsa nestingherit.
Sinceră să fiu, la început nu prea mi-a plăcut. Nu mă așteptam să fiu adusă la vreun dineu de prezentare a personajelor, dar nici nu mă așteptam să mă uit confuză și să nu cunosc pe nimeni, să nu înțeleg nimic. Atmosfera era apăsătoare, tensionată, de parcă toată lumea aștepta să o zbughească pe ușă.

Umbra magiei – o competiție acerbă

Când am început să dau pânzele de păianjen la o parte, adică detaliile care păreau fără sens pentru mine, am început să văd cum se conturează și povestea. Recunosc, după ce am terminat cartea, am luat soțul din dotare și l-am rugat să mă asculte. I-am povestit cartea, aveam nevoie să spun cuiva, să fiu sigură că am înțeles cum trebuia.
„Umbra magiei” este un urban fantasy și asta mi-a plăcut cel mai tare. E de-a dreptul incitant să bre gândești că nu trebuie să călătorești ani lumină pentru a găsi alte forme de viață.
În New York trăiesc pe lângă oamenii normali (Banalii din carte) și Magicieni și Umbre.
Magicienii erau organizați în Case, unele dăinuiau și conduceau lumea aceasta de multă vreme. Ei se acomodaseră foarte bine în lumea Banalilor și nu făceau nimic din ceea ce ar fi putut atrage atenția asupra lor. Cu toate astea, existau ceva zvonuri despre existența lor.

Umbra magiei – perdanți și câștigători

Odată la douăzeci de ani, în lumea Magicienilor avea loc o Turnantă. Adică, o competiție în care se înscriau Casele care voiau să conducă Lumea Nevăzută. Fiecare Casă desemna un campion, fie că făcea sau nu parte din familia respectivă, și începea „distracția”. Concurenții se duelau în trucuri magice care avansau pe scara dificultății. Se ajungea chiar la dueluri mortale, miza era prea mare.
Cum Lumea Nevăzută nu poate scăpa fără partea mai întunecată a sa, avem și Umbre, umbre despre care mi-aș fi dorit să aflu mai multe lucruri. Prea puține detalii am primit despre ele și aș fi vrut să înțeleg un pic mai bine.
Turnanta despre care aflăm în „Umbra magiei” este una total diferită. Are loc mai devreme, competiția este acerbă pentru că moștenitorii unor Case fie nu nu vor să participe în numele familiei lor, fie au fost dezmoșteniți și vor să își facă propria Casă. Ehe, încâlcite-s căile Magiei.
Casa Prospero, cea care conduce acum Lumea Nevăzută, nu mai are moștenitor. Grey fusese dezmoștenit după ce Miranda aflase că fiul ei ucidea femei magiciene pentru a le fura falangele degetelor (cum toate vrăjile sunt făcute cu mâna, se crede că acolo ar fi toată puterea).

Umbra magiei – confruntare pe viață și pe moarte

Sidney este o fată care nu poate trece neobservată. Este a doua fată care scapă din regatul Umbrelor, dar tot plătește prețul pe care conducătoarea Umbrelor îl cere (își rupe câte puțin din Umbra sa de fiecare dată, marginile Umbrei ajungând să fie foarte zdrențuite). Sidney este remarcată de Laurent, cel care o și angajează drept campioana lui în Turnantă. Sidney nu este o oarecare, dar nu știa încă adevărul despre ea. Apariția ei poate zgudui Lumea Nevăzută din temelii.
În cadrul Turnantei, când campionii încep să își măsoare forțele, mă așteptam la mai mult. Vrăjile lor nu prea m-au impresionat, adică au fost destul de slăbuțe. Bine, asta nu înseamnă că eu nu mi-aș dori să am propria baghetă. Despre cum vor continua lucrurile trebuie să citiți singuri. Dar, să fiți pregătiți! Turnanta își cere tributul și jocurile pot lua întorsături spectaculoase!
„Umbra magiei” nu este o carte pentru oricine. Și să vă spun de ce. Ideea este una foarte tare, din punctul meu de vedere, dar au fost prea multe detalii în prima parte, prea multe lucruri care pluteau în aer și pe care nu le puteai asocia cu ceva. Am avut impresia că merg la un test cu magicieni, dar ei nu știu nimic despre lumea lor. Nici termeni, nici vrăji, nici detalii. Primele pagini au fost destul de obositoare, nu înțelegeam legătura dintre Case și nici dintre Umbre și Lumea Nevăzută (pe asta nu am înțeles-o până noaptea capăt). Mi-ar fi plăcut să fi fost mai bine fixate unele lucruri și mai bine explicate rolurile fiecărui personaj.
Replicile sunt frumoase, atent plasate, personajele sunt bine construite și legate, acțiune avem din plin, adrenalina nu ne lipsește. Singurele minusuri vi le-am prezentat mai sus.
Al vostru umil servitor,
Bun! Ce Casă mă primește? Și eu am puteți magice! Citesc mult și îmi și place! Sau, și mai bine, ne facem propria Casă, nu?
Umbra magiei a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărată de aici.
Alte titluri din imprintul Armada găsiți aici.

26 COMENTARII

  1. Nu era în plan, dar Umbra magiei a ajuns , întâmplător, în mâinile mele. Am citit-o, dar mi-a luat aproape două săptămâni. Într-adevăr, începutul e foarte greoi, aveam senzația că urmăresc un serial direct de la episodul 3 sau 4…. Abia ultimul sfert al cărții a reușit să ridice un pic tensiunea, să mă țină lipit de ea.

  2. Da, Joe Hill e fiul lui King, născut în 1972. Are deja câteva premii primite pentru scrierile sale. Dexter nu am citit, poate înfrunt viitor mai văratic. Lista cărților in așteptare e deja lunga: Oamenii focului, Mare in Sweden 2, Mostenirea ( ambele de la ed Trei), Liliacul de Jos Nesbo, Cei doisprezece de J. Cronin, ultimele patru volume din n seria Roata timpului, Războiul lui Taliban ( Paladin)… Și tot nca vreo 5 titluri… Plus doua comandate și care sosesc săptămâna viitoare.

  3. Am citit cateva zeci de pagini, e ok, nu rupe gura targului, dar nu prea am timp. Oboseala serviciului ( plus Netflix:)) ma lasa fara timpuul si energia necesare. De terminat, o voi termina caci ma asteapta Oamenii focului de Joe Hill, celallat fiu al regelui King.

  4. E pe listă…. Din colectia Armada, deocamdata am citit Baiatul de pe pod si Orasul companiei. Si de cateva saptamani bune stagnez alaturi de Frumoasele adormite.

  5. Eu sunt fan fantasy declarat, chiar daca preferatul meu este cel epic, de departe, nu ma dau in laturi nici de la cel urban, cum e acesta. Am citit romanul si mi-a placut, desi e de sine statator. Are ceva diferit fata de altele din subgen, mi-ar fi placut insa mai multa amploare, o continuare eventual. 🙂 Dar una peste alta, o lectura buna. Sidney rocks!

Lasă un răspuns