Ultimul trandafir din Shanghai, roman scris de minunata Weina Dai Randel și apărut la Editura Nemira, mi-a luminat sufletul zilele trecute. Deși povestea este plină de momente apăsătoare, autoarea știe să poleiască întregul ansamblu cu speranță, iubire și dorința de a evolua și a deveni stăpânul propriului destin. Îmi plac mult poveștile cu iz asiatic și sunt întotdeauna încântată atunci când reușesc să mai descopăr un strat al acestei culturi diferite.

Mi-au plăcut celelalte povești scrise de Weina Dai Randel și mă bucur că a ales să se îndepărteze de familia regală, de cotloanele palatului și de intrigile de acolo. Am vrut să văd cum reușește să surprindă esența țării, viață normală din micile cătune sau aglomerația din marile orașe. Farmecul nu a fost deloc atenuat, din contră. Am simțit că pot respira altfel departe de toate acele reguli, am simțit că înțeleg o perioadă cruntă din istoria acestei țări și că informațiile au fost mai ușor de asimilat astfel.

Ultimul trandafir din Shanghai
Ultimul trandafir din Shanghai

Ultimul trandafir din Shanghai – încercări, pași mici și reușite

Weina Dai Randel ne poartă pașii înapoi în trecut, într-o perioadă tulbure. În anul 1940, Shanghaiul era ocupat de trupele japoneze. Chinezii deveniseră străini în propria țară și erau sufocați de restricțiile impuse de dușmanii lor. Deși japonezii mărșăluiau deja pe străzile și așa aglomerate, orașul devine neîncăpător atunci când încep să sosească navele cu imigranți. Evreii fugeau din calea atacului furibund al Germaniei și găsiseră un loc care să-i accepte.

Sărăcia colcăia la fiecare pas, piața neagră devenea tot mai scumpă și mai goală, pericolul pândea la fiecare pas. Alcoolul era restricționat și  nu se găsea foarte ușor. Cum ar fi putut cineva să își gestioneze afacerea? Cum să mai ofere clienților săi momente de normalitate picurate în băuturi diluate cu apă?  Oricine avea nevoie de relații, bani și influență. Era aproape imposibil pentru un bărbat. Cum ar fi făcut față o femeie?

Aiyi Shao voia să reușească într-o lume a bărbaților. Deși fusese născută într-o familie bogată, Aiye voia să reușească pe picioarele ei. Nu era o misiune ușoară. Nici dacă ar fi lucrat numai cu chinezi nu ar fi reușit, darămite să fie nevoită să înfrunte privirile piezișe și loviturile venite din partea japonezilor. Dar nu renunța. Voia să își păstreze clubul pe linia de plutire și ar fi făcut orice pentru asta. Aproape orice. Era un singur lucru pe care nu l-ar fi acceptat vreodată și acela era strâns legat de singurul om care îi putea aduce lăzi cu băutură.

Speranțe și așteptări

Aiye știe că e nevoie de sacrificii pentru a rămâne în branșa afaceriștilor. Și găsește pe cineva care ar putea să o ajute să reușească. Ernest Reismann era un tânăr pianist evreu, fugit din propria țară și refugiat în Shanghai. Pentru că o avea cu el și pe surioara mai mică – Miriam -, Ernest își dorea cu ardoare un loc de muncă. Nu înțelegea de unde atâta ostilitate față de poporul său și nici nu putea cuprinde cu mintea sa încercările prin care trecea poporul său adoptiv.

Farmecul lui Aiye îl cucerește instant și acceptă propunerea tinerei femei. Urma să cânte în clubul său, să atragă clienți și să păstreze clubul pe linia de plutire. Dar lucrurile nu pot fi atât de ușoare. El era un alb nedorit, ea era o chinezoaică logodită și amândoi aveau o mulțime de reguli de respectat.

Autoarea a împletit într-un mod armonios destinele celor două personaje principale. Și povestea lor a semănat cu o compoziție cântată de două mâini iscusite. Cu note lente sau cu accente puternice, povestea a prins rădăcini, s-a unduit melodios și și-a purtat cititorii pe notele sale. S-a învăluit treptat pe sufletele acestora, și-a strecurat acordurile în toate crăpăturile inimii si și-a cântat durerea, dragostea și dorința de supraviețuire. A ridicat ziduri de protecție, le-a dărâmat și le-a clădit din nou. Cu atâtea suișuri și coborâșuri, cu atâtea răsturnări de situație și schimbări în viețile persoanelor sale, Weina Dai Randel își asigură triumful și pasiunea cu care scrie și povestește despre lume, oameni și destine.

Ultimul trandafir din Shanghai – dragoste, durere și alegeri

„Un avertisment, Aiye. Să te îndrăgostești este ca și cum ai merge clătinându-te pe marginea prăpastiei, legată la ochi. Este minunat, dar îți poate provoca răni care-ți pun viața în pericol.”

Desigur, povestea acestui roman este una mult mai complexă, mai alertă și mai plină de dragoste, durere și alegeri. Priviți părerea asta a mea ca pe programul unui concert pe care doriți să-l vizionați. Vă puteți face o idee despre ce veți urmări, dar trebuie să îl trăiți și simțiți pe pielea voastră.

Ultimele pagini se tot concentrează în jurul personajelor, lucrurile sunt din ce în ce mai tensionate și mai presante. Dacă ar fi să-i reproșez ceva poveștii, atunci aș spune că mi-aș fi dorit ca echilibrul dintre cele două părți ale poveștii să fi fost mai bine stabilit. Dacă în prima parte autoarea se învârte cumva printre aceleași lucruri, în a doua parte lucrurile se schimbă radical.

I-am oferit patru stele pentru acest lucru și pentru că nu am înțeles de ce a fost nevoie de atâta timp pentru a echilibra talerele balanței numită viață.

Ultimul trandafir din Shanghai – o doză de savoare asiatică

Ultimul trandafir din Shanghai este un roman care va rămâne multă vreme cu mine și o să-l mai port o vreme în gânduri și-n suflet. Deși Aiye a reușit prin curajul său, Ernest a făcut deliciul cărții: echilibrat, inteligent, darnic și curajos, mereu pregătit să se sacrifice pentru cei din jur. Deși Aiye a avut parte de nenumărate lovituri de la viață, nici Ernest nu a avut un parcurs ușor.

Ultimul trandafir din Shanghai a apărut la Editura Nemira și poate fi cumpărat de aici.

Data apariției: 28 sept. 2022

Titlu original: The Last Rose of Shanghai

Autor: Weina Dai Randel

Traducător: Edith Negulici

Editura: Nemira

Colecția: Damen Tango

Nr. pagini: 512

 

 

 

Lasă un răspuns