Ultima viață – Mohlin & Nyström, recenzie

Ultima viață este cel de-al doilea titlu înscris în blogtour-ul organizat în colaborare cu editura Crime Scene Press. Și eu am primit misiunea de a vi-l prezenta astăzi. Deja găsiți câteva recenzii pe blogurile partenere, bloguri pe care vi le voi lăsa și eu la finalul acestui articol.

Dacă nu ar fi fost data aceasta de publicare, sunt sigură că aș fi lăsat un pic lectura pe pauză. Și nu pentru că nu mi-a plăcut. Ci pentru că am avut câteva zile mai agitate: am primit ceva vești după îndelungate vizite medicale, a plecat soțul, a trebuit să ne readaptăm la viața fără el. Înțelegeți voi, rutina și taskuri zilnice. Cartea asta avea nevoie de toată atenția mea și nu i-am oferit-o de la început.l, trebuie să recunosc. Simțeam că nu este vremea ei acum, dar îmi doream și să aflu povestea lui John Adderley.

Mi-am dat seama după primele pagini că trebuie să fiu atentă la fiecare personaj, la fiecare nume aruncat în scenă și am realizat că numai așa, prin lectură și implicare în anchetă, pot uita de problemele de acasă.

Ultima viață – trecutul își cere porția de adevăr

„Nu e niciodată în alb și negru, are tot timpul mai multe fațete și e interesantă. Și, bineînțeles, plină de suspans, foarte plină de suspans, insuportabil de plină de suspans.” Kapprakt

Exact așa am simțit și eu povestea: plină de lumini și umbre, contraste care aruncă o grămadă de perspective asupra întregii acțiuni. Nu știam în cine să cred, nu știam dacă John Adderley voia să afle adevărul său voia doar să își arate „superioritatea” în fața fratelui său (deși e un cuvânt prea mare).

Când încep o serie nouă încerc să ofer credit tuturor personajelor. Recunosc, mi-e ușor să mă atașez de personajele imperfecte, personaje care au momente de vulnerabilitate, care iau decizii greșite sau care acționează impulsiv. Nu caut super eroi, caut personaje pe care să le pot considera reale, rupte din viața mea. Și simțeam că John Adderley are potențial.

O moarte rămasă fără vinovat. Adevărul trebuie să iasă la iveală

Poate că un dosar care își așteaptă rezolvarea de mai bine de zece ani nu s-ar fi aflat pe lista cu priorități pentru John Adderley. Dar când mama lui îi cere să facă lumină în această anchetă, agentul american de origine suedeză nu poate să spună nu.

Partea proastă este că John era frate de mamă cu principalul vinovat. Partea bună este că mai are o identitate secretă și că poate păstra secretul legăturilor de rudenie pentru ceva vreme. Mânat de unele complicații din sânul familiei, John ar fi putut păstra separate cele două fire. Important era ca vinovatul pentru moartea lui Emelie, tânăra moștenitoare a imperiului de modă Ackwe, să primească pedeapsa meritată. Dar putea sângele găsit pe stâncă să plaseze cazul în categoria „crimă”? Era acest lucru o dovadă suficientă?

Nu cumva Emelie fusese răpită sau fugise de acasă sătulă de propriile eșecuri? Și dacă da, era posibil să nu o găsească nimeni timp de zece ani?

John Adderley – dreptate și onoare

John Adderley ar fi trebuit să stea departe de acest caz, așa ar fi fost etic. Dar mama lui îl rugase să îl ajute pe Billy, singurul suspect în cazul Emelie. Era capabil să își trimită propriul frate în spatele gratiilor?

Da, dacă acesta era adevărul absolut. Da, dacă se dovedea că profitase de ea și-i făcuse rău mai apoi. Da, indiferent de ura care avea să se reverse peste el. Și-ar fi dezamăgit mama, dar și-ar fi liniștit conștiința. Niște părinți așteptau răspunsuri, o mamă și un tată trăiau zi de zi cu speranță și cu teamă. Și autorii au știut foarte bine să sublinieze starea de teroare în care își duceau acești părinți zilele.

Să nu credeți că John nu avea nimic de făcut în afara de a se întoarce în Suedia și la condusul de mașini manuale. Fusese infiltrat într-un cartel de droguri și intrase acum în programul de protecție a martorilor. Fusese împușcat și trebuia să depună mărturie împotriva traficanților, ba chiar se trezise în același salon cu cel care îndreptase o armă spre el. Dar trebuie să afle adevărul și să rezolve cazul din Suedia. Simțea că trebuia să facă asta.

Ultima viață sau ultima identitate?

Ca orice cititor care se respectă, mi-am făcut propria anchetă. Am fost aproape de vinovat? Nici pe departe. Nici măcar nu am crezut în supoziția crimei. Mă gândeam la o grămadă de alte variante posibile, mai ales că Emelie ne-a fost zugrăvită drept o rebelă.

„Rareori întâlnești un debut atât de matur ca al autorilor Peter Mohlin și Peter Nyström, care în multe privințe vin cu elemente noi în genul atât de clasic al romanului polițist Narațiunea, personajele, ambianța, dialogurile, suspansul, răsturnările de situație, rezolvările dramatice – da, toate sunt exact cum trebuie.” – Kapprakt 

Exact când am crezut că pot respira ușurată și că pot înscrie pe dosar „rezolvat”, am primit o nouă lovitură: lucrurile s-au întors complet cu susul în jos și totul a căpătat o altă greutate. Recunosc, am rămas fără aer pentru câteva secunde, nu știam cum să reacționez și să primesc vestea.

Pentru tensiune, pentru starea de alertă și pentru toate răsturnările de situație, nu aș fi zis că am de-a face cu un roman de debut. Am simțit suspansul la fiecare pas, fiorii pe care numai un roman nordic îi poate naște mi-au traversat de câteva ori șira spinării. Da, mi-a plăcut și recomand!

Ultima viață a apărut la Crime Scene Press și poate fi cumpărat de aici.

Bloguri partenere:

Literatura pe tocuri 

Citește-mi-l 

Ciobanul de Azi

Biblioteca lui Liviu

Analogii, Antologii

Despre autori:

Peter Mohlin s-a născut în 1976 și a copilărit în apropierea orașului Karlstad, unde se petrece acțiunea din Ultima viață. Are o diplomă în jurnalism și a fost reporter înainte să intre în industria comunicării. Timp de mai mulți ani a condus o agenție de marketing. Pe lângă scris, se ocupă de investiții în capital privat.

Peter Nyström s-a născut tot în 1976 și a copilărit în același oraș ca prietenul său, Peter Mohlin. A urmat studii de actorie și teatru. După zece ani pe scenă, acum scrie scenarii de film și piese de teatru, dar și regizează spectacole de teatru

Cei doi au început un roman polițist la zece ani, iar acum au decis să-și continue visul. Ultima viață este romanul lor de debut.

.