Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni
Recenzii

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni – Mario Giordano, recenzie

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni este o carte fără pretenții, dar care se lipește treptat de sufletul cititorului, Nu am fost în Napoli, deși mi-ar fi plăcut, mai ales că ador dialectul lor, dar am fost în Sicilia. Am mâncat cea mai bună gelato, cele mai bune portocale și am vizitat livezile de măslini. Mi-era dor de discuțiile pasionante despre bucătărie și mâncare, de cannoli și de mirosul de la patiseriile din colț. Mâncarea bună este “limbă internațională” în ținutul scăldat de razele soarelui.

Da, străzile Siciliei sunt pline de sârme cu rufe colorate, puse la uscat. E plină Sicilia de mâncare bună, de rețete, migdale și ulei de măsline. Și cred că mi se face și mai dor. E un ținut pe care mi-ar plăcea să îl revăd și pe care l-am gustat din plin în cartea lui Giordano. L-a ilustrat, l-a imortalizat perfect și mi-a fost ușor să mă imaginez pe străzile din Torre Archirafi.

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni
Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni

Tușica Poldi, roman apărut la Editura RAO, a trezit în mine toate aceste sentimente și poate tocmai de asta mi-a plăcut să mă aflu în compania doamnei cu spirit de detectiv. Știu cât de ascuțită poate fi limba sicilienilor și cât de curioși pot fi, așa că, nu mă miră să văd că Poldi, doamna drăguță, purtătoare de perucă, originară din Germania, se integrează perfect în tablou.

Tușica Poldi și misterul leilor sicilieni – o aventură pe cinste!

Poldi este o apariție. Nu ai cum să o uiți. Este amuzantă, carismatică și bine ancorată în societate. Dar, Poldi nu găsește un motiv pentru a-și continua viața fără omul pe care îl iubise o viață. Pare un contrast. Este! Poldi este ca un tablou. Are colțuri întunecate, locuri în care autorul folosește culori puternice, întunecate. Și are și pete de culoare. Autorul folosind aici tonuri vibrante, marcate prin replici spumoase și pline de haz.

Tușica Poldi bea prea mult pentru sănătatea ei. Și e decisă să își găsească mereu alinarea în alcool. Câteva bagaje și înclinația ei spre licorile bahice sunt singurele lucruri pe care le ia cu ea din Munchen în Sicilia, insula care devine noua ei casă.

Mistere, crime, dispariții. Mafia? Omerta?

Povestea despre care urmează să vă spun câteva lucruri ne este dezvăluită chiar de Poldi, cea care îi povestește nepotului său toate pățaniile pe care se pare că bătrânica simpatică le tot atrage.

Tușica se integrează foarte bine în Sicilia, ba chiar se împrietenește cu localnicii. Pentru Valentino, băiatul bun la toate, are o simpatie aparte, așa că, este prima care se îngrijorează pentru tânărul în cauză. Valentino dispare și nimeni nu pare să știe unde este. Lasă în urma lui, în stilul Hansel și Gretel, nu firimituri de pâine, ci bucăți de mozaic. Bucățile respective, după cum avea să afle noua detectivă din oraș, se găseau numai în casele luxoase, în conacele din zonă. Și erau foarte scumpe. Era cumva martora unui furt sau ascundeau dalele micuțe un secret?

Valentino nu mai poate depune mărturie. Asta pentru că, la câteva zile de la dispariția sa, este găsit chiar de Poldi (ghinion teribil) pe malul mării. Împușcat. Lucrurile se complică și Poldi simte să intervină. Doar nu avea să lase totul în mâna carabinierilor, nu?

 Reglare de conturi? Răzbunare? Crimă sau sinucidere?

Deși este îndrăgostită de Sicilia, Poldi nu aprobă stilul dolce far niente. Se implică în anchetă și asta o aduce față în față cu comisarul Montana, cel care îi face inima să bată mai repede. Nici măcar sentimentele fulminante sau prietenia ei cu domnișoara Valerie nu o pot distrage de la lupta sa personală. Voia să afle autorul crimei și să găsească legătura dintre moartea lui Valentino și dispariția leilor sicilieni. Care lei? Vedeți voi!

Și veți mai vedea că, moartea lui Valentino nu este decât scurtătura spre cutia Pandorei. Apar personaje dubioase, mistere din trecut și secrete bine păstrate.

Și, cireașa de pe tort, problemele sentimentale ale Tușicii Poldi. O femeie pasională nu are cum să rămână imună. Nu?

Mi-a plăcut povestea. A venit chiar în momentul în care aveam nevoie de o poveste simplă, una care să mă ajute să depășesc o stare proastă care mă însoțea de câteva zile. Nu este vreo carte plină de capcane sau de fire narative ascunse, dar este o lectură agreabilă.

Recomand! E numai bună pentru weekend!

Descriere:

Cu ocazia celei de-a șaizecea aniversări, tușica mea Poldi s-a mutat în
Sicilia, având de gând să bea până moare, frumos, cu vedere la mare. Cel
puţin de asta ne-am temut cu toţii, doar că mereu intervenea câte ceva.
E complicată treaba-n Sicilia – acolo nu poţi să mori pur și simplu;
mereu intervine câte ceva. Când moartea lui Valentino Candela tulbură
liniștea din Torre Archirafi , tușica Poldi începe o anchetă proprie,
intersectându-se deseori cu charismaticul inspector de poliţie Vito
Montana, cu care încheie o înţelegere… romantică. Sub soarele
strălucitor al Siciliei, viaţa se desfășoară imperturbabil, chiar dacă
oamenii implicaţi în poveste par să ascundă cu toţii câte un secret
teribil. La adăpostul nopţilor catifelate, afacerile misterioase se
încheie în tăcere, implicând personaje aristocratice, conace de la ţară
bogat ornamentate cu fresce și statui istorice, sume colosale și vieţi
întrerupte. Pistele false se succed angoasant, însă Poldi se îndreaptă
cu obstinaţie spre rezolvarea enigmei.

Romanul a apărut la Editura Rao și poate fi cumpărat de aici. 

An aparitie: 2019

Autor: Mario Giordano

Traducator: Alexandra Szollo

 

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *