Tu știi că eu nu știu de unde să îmi iau cuvintele pentru a le așterne în fața ta? Tu știi că această carte este ca o capcană frumoasă și lipicioasă țesută de un păianjen- autor? Tu știi că eu am citit multe thrillere dar acesta mi-a obsedat gândurile? Tu știi de câte ori m-am rătăcit pe parcursul paginilor și nu am știut în cine să mai cred? Tu nu știi, dar eu o să îți spun sau măcar o să încerc să îți spun cam cât de ciudat, de obsedant și de molipsitor este acest roman.
Mi-a plăcut coperta și punct. Mi-a plăcut de cea care a tradus această carte pentru colecția Herg Benet Passport și punct. Și m-a bulversat conținutul ei și zeci de semne de punctuație aș amesteca aici. De ce? Pentru că așa am fost eu pe parcursul lecturii. Am ajuns să dau vina pe nevinovat și să cred în agresor, să gândesc ca el și să nu mai știu unde să trasez linia de demarcație.
Coperta și descrierea m-au dus elegant în eroare. Aveam impresia că voi citi o poveste de dragoste, cel mult un roman cu un picuț de suspans, o dispariție, ceva pentru a condimenta liniștea dintr-un orășel și gata, c’est fini la comédie. Aș, da de unde! M-am lăsat păcălită de doi tineri, de un cadru idilic ( o librărie! ce pasionat de cărți nu a visat măcar o dată la o poveste de dragoste începută în ritmul degetelor rătăcite pe cotoarele cărților? mmmmm). Mi se părea mie un picuț ciudată abordarea subiectului. Totul este construit ca o confesiune a unui el către o ea. Nimic ciudat în asta, poate doar romantic. Da, așa aș putea spune până când pătrund în mintea lui Joe și citesc primele pagini.
Joe lucra la librărie, fusese ajutorul domnului Mooney și după pensionarea acestuia rămăsese singurul șef pe-acolo. Joe are timp să observe lumea, Joe nu este la prima abatere, și o observă și pe Beck. Beck pare fata cuminte venită la librărie să cumpere cărți. Beck nu este ca restul clienților lui Joe. Beck nu cumpără cărți de achiziția cărora se rușinează la casă. Ea este responsabilă, frumoasă și știe să flirteze pe deasupra.
Numele lui Beck înscris pe bonul de la casă este următorul pas către joaca de-a șoarecele și pisica, doar că treptat, nu vei mai ști care rolul cui îl joacă. Ceea ce începe cu o urmărire aparent nevinovată se transformă într-o supraveghere continuă de câteva zile și într-o dorință nebună de a ști cât mai multe despre obiceiurile fetei. Lui Joe nu îi este greu să alcătuiască planul perfect pentru a o prinde în capcană pentru că Beck folosește Twitter-ul pentru a posta aproape totul despre viața personală. Beck se simte încorsetată de regulile societății și de familia ei incompletă, nu îi place să fie singură, așa că deschide mereu ferestrele casei fără să știe că Joe pândește din umbră și postează pe rețelele sociale fără să știe că el îi vânează fiecare postare.
De la urmărire la pătrunderea în casa ei nu este decât un pas și Joe știe să îl facă, știe să își șteargă urmele și știe ce caută. De la intrarea lui la o întâlnire accidentală în cadrul căreia el îi salvează viața nu este decât foarte puțin, acel puțin care o lasă pe ea fără telefon mobil și mai recunoscătoare ca niciodată celui care își riscase viața pentru ea. Simțul acesta al datoriei și al recunoștinței este exact hrana perfectă de care planul lui Joe are nevoie și Beck i-l hrănește fără să știe.
Din cavalerul de la metrou, Joe devine iubitul oficial al lui Beck. Acel iubit oficial bun la toate. Iubitul alături de care mergi la Ikea, iubitul care îți montează patul, iubitul care suportă să îl lași cu ochii în soare pentru prietenele tale, iubitul care se satură cu firimiturile pe care tu i le arunci. Doar că Joe nu este acel iubit oarecare. Joe face totul cu un scop, pavează cu intenții bune și cu crime drumul tău spre capcana în care te va ține pentru totdeauna și către viața de îndrăgostiți fericiți la care aspiră el.
Vi se pare că Joe este ciudat? Așa am zis și eu. Doar că Joe nu este singurul plin de pete. Beck are propriile pete pe aura pe care i-o zugrăvise cu atâta dragoste Joe. Beck minte. Beck flirtează și iese cu alți bărbați. Beck minte că tatăl ei este mort, dar es știe și Joe știe că tatăl ei este total fericit cu o familie nouă. Beck preferă să îl lase pe Joe să sufere timp de șapte ore și cincisprezece zile (modul acesta de a inversa zilele cu orele lui Joe i se pare foarte poetic) și nu îi trimite niciun mesaj chiar dacă ea este online și face schimb de emailuri cu prietenele sale. Beck îl încurajează pe Joe dar ea se mai gândește la Benji cel foarte însurat care o vizita din când în când.
V-am derutat? Cam așa am fost și eu. Mai țineți minte jocul copilăriei în care vă prindeați de mâini și apoi vă învârteați, vă învârteați? Vă plăcea și după aia vă simțeați amețiți, confuzi? Dar tot mai voiați să repetați jocul? Cam așa am fost eu. La început am zis că e ciudată, ciudată și nu știu cum o voi termina, ciudată dar îmi place, îmi place și oare cum se va termina, îmi place și oare ce va face Joe, îmi place și oare ce va face Beck, îmi place și oare cine mai dispare, îmi place și ah! s-a terminat. E un joc. Un joc obsedant care se joacă frumos cu mintea voastră. Un joc în cadrul căruia încurci echipele, un joc care ți-ar plăcea să mai dureze o vreme pentru că nu știi regulile, pentru că ești surprins și pentru că nu poți ghici următoarea mișcare.
Dacă vă plac și vouă romanele cu ciudați, dacă vreți să citiți un alt tip de carte, dacă vreți să fiți surprinși de mintea umană … atunci verificați disponibilitatea cărții pe Herg Benet și puneți-o în coș. Merită!
Despre carte:
Nume original – You
Număr pagini: 464
An apariție – Noiembrie, 2017
Traducere – Anca Zaharia
Mă bucur! ❤️
[…] Dacă da, atunci trebuie să știți că romanul acesta este o combinație între Bad romance și TU. O relație toxică, obsesie, granița fină dintre adevăr și minciună. Cine minte? Cine este cel […]
Am fost la lansarea Jurnal de librar si am aflat asa de aceasta carte (a vorbit putin despre ea Anca Zaharia). Abia astept sa o citesc :).
Mi-a plăcut chiar daca e ciudată tare :))(
[…] Tu – Caroline Kepnes Recenzie […]
Ti-o recomand! Îți mulțumesc mult pentru apreciere!
foarte frumoasa recenzia,felicitari Anca <3
Foarte fain ai prezentat cartea! Sa stii ca o sa retin titlul acesta. Felicitari, un articol care transmite mult.
Îți mulțumesc mult! Eram încă în starea indusa de carte. 🙂 Cam asta este și modul în care este ea construita. Ciudata, dar mi-a plăcut mult.
Felicitari pentru recenzie!
Vă mulțumesc!
Waw! TU știi că m-ai tentat și pe mine cu recenzia ta? Și TU mai știi că eu nu am cartea și o vreau?
Superbă recenzie! M-ai lăsat mască! Pur și simplu îmi place. Felicitări!