Trezirea leilor – Ayelet Gundar – Goshen (recenzie)

Toată viața ta poate să dispară într-o noapte cu lună plină 

”Gundar – Goshen știe foarte bine să dea adâncime emoțională unei intrigi de thriller, cu răsturnări de situație și accent pe vinovățiile, dorințele și secretele personajelor.” – New York Times 

Trezirea leilor – Ayelet Gundar – Goshen este un roman apărut recent în colecția Babel de la editura Nemira și pe care mi l-am dorit foarte tare încă de la anunțarea sa oficială. Să fie titlul? Să fie colecția? Să fie descrierea? Nu știu exact. Știu doar că pe cât mi l-am dorit, pe-atât mi-a fost de greu să mă adun și să scriu despre el. Au trecut câteva zile de când am terminat de citit și iată-mă tot aici: nu știu ce să scriu, nu știu cu exactitate ce cred despre carte. A trecut mult timp de când o carte mi-a trezit sentimente atât de contradictorii. Personajul principal îmi oscilează în gânduri de la erou la anti-erou, de la cel mai curajos la cel mai laș și mai egoist personaj masculin întâlnit în ultima vreme. De unde atâta zbucium? 

Pe scurt, romanul subliniază fragilitatea și importanța anumitor decizii. Ne ajută să parcurgem anumiți pași alături de personaje și ne obligă să dăm piept cu consecințele tuturor acțiunilor lor. Nu numai că nu îi înțelegi pe deplin, dar te mai și trezești supus unui proces de autoanaliză, proces care ți-ar putea destabiliza complet echilibrul și viața. 

Am început să citesc această carte mânată de ceva mai puternic decât mine. Îmi mustea sufletul de speranță și de dorința de a afla ce se ascunde dincolo de coperta frumoasă. Prima reacție? Wow. Se pare că nu va fi o lectură ușoară sau una care să te lase să te relaxezi. Am simțit tensiunea care pulsa în spatele fiecărui cuvânt și am intuit că va fi o lectură care consumă, mușcă și devorează. Apoi am putut remarca stilul liric, poetic oferit fiecărei structuri. Lirism în stare pură, cel puțin în primele pagini. Am resimțit diferite structuri, diferite texturi care au avut ca rol evidențierea traumelor și dramelor care macină din interior, care, născute din disperare și din dorința de autoconservare, dar și dintr-o oarecare doză de egoism și lașitate, au avut rolul de a distruge precum o avalanșă tot ce au întâlnit în calea lor.

Trezirea leilor – Ayelet Gundar – Goshen   Curaj sau vină? 

Neurochirurgul Eitan Green părea să fie exact genul meu de personaj. Nu suporta să tacă în fața nedreptăților și asta îl costă mutarea disciplinară la spitalul dintr-un orășel micuț, un spațiu aglomerat, excesiv de călduros și de prăfuit. Eitan era tată și soț, se implica în viața copiilor săi și își dorea să fie exact genul de tată pe care el nu îl avusese. Voia să fie prezent în gândurile, amintirile și îmbrățișările celor doi copii ai săi și relația dintre el și soția sa părea una bazată pe încredere și respect. Liat era anchetatoare principală și slujba ei era să prindă răufăcătorii care încălcau legea. Cine ar fi zis că va veni o zi în care va locui cu unul în casă? 

Eitan opera în ciuda nemulțumirilor sale legate de locul în care locuia. Stratul de praf alb îl lăsa la intrarea în spital și căldura era împrăștiată de motoarele aparatelor de aer condiționat. Cu toate astea, se simțea copleșit și avea nevoie de un punct în care să refuleze tot ce adunase peste zi. Un traseu recomandat de un prieten, lipsa altor participanți la trafic și o mașină puternică pe care o cumpărase la sfatul soției sale, deșert, o noapte răcoroasă cu lună plină…ce ar fi putut să meargă prost? Adrenalina și starea lui de eliberare sunt rapid înlocuite de teamă și moarte. În apropierea unui kibuț, Eitan lovește cu mașina un eritreean, un bărbat de culoare și îi este de ajuns o singură privire pentru a ști că bărbatul mai avea circa douăzeci de minute de trăit. 

Disperarea și șocul sunt imediat înlocuite cu conștientizarea faptei sale și cu consecințele pe care va trebui să le suporte. Știri și o carieră distrusă, soția și cei doi copii obligați să se descurce fără el, serile fără poveștile spuse de el. Nu era nimeni prin preajmă, nimeni nu îl văzuse pe ruta aceea, așa că, Eitan fuge de la locul accidentului și păstrează tăcerea în legătură cu ceea ce se întâmplase. 

Eitan era nervos, agitat și îi era greu să păstreze secretul acesta față de soția sa. Era convins că brațul lung al legii avea să îl ajungă dacă îi spunea ei adevărul. Nici nu apucă prea mult să reflecteze la tot ceea ce se întâmplase când o femeie de culoare îi aduce portofelul lui pe care se pare că îl uitase la locul accidentului. Era convins că va fi victima unui șir lung de șantaj și amenințări. Sirkit, femeia de culoare, era soția lui Asum, bărbatul lovit cu mașina și avea o propunere pentru doctor. Ziua putea să facă ceea ce dorea, dar noaptea trebuia să fie liber și să vină în garajul părăsit de la Tlalim. 

Trezirea leilor – Ayelet Gundar – Goshen Altruism sau obligație? 

Acesta este biletul nostru spre lumea imigranților, a celor care păreau născuți fără drepturi, cei care erau terorizați de cei ce le-ar fi putut face rău, cei care mureau fără dreptul la o vizită medicală, cei care își riscau viața pentru speranța unei zile mai senine. Sirkit m-a impresionat datorită altruismului său. Viața ei lângă Asum nu fusese una ușoară, dar învățase să transforme drama și pierderea ei în ceva pozitiv, colacul de care îi învăța pe alții să se agațe. 

Escapadele lui nocturne, scuzele pe care le găsea pentru a evita turele de noapte, tensiunea și prăpastia care pare să se nască între el și soția lui, sunt alți factori nocivi pentru liniștea și viața lui Eitan. Știe că drumul acesta pe care conducea cu viteză era un drum înfundat și că ciocnirea va fi una cu efecte devastatoare, dar era mânat de dorința de autoconservare, de curaj și de o doză de nebunie, mai ales că sentimentele lui la adresa femeii de culoare par să se schimbe constant. Începuse ca o obligație, dar ajunsese să facă parte din el. Se gândea la ea și la nopțile pe care le petreceau în garaj, se trezea aducându-și aminte de momentele în care mâinile lor preluau controlul și salvarea vieților imigranților părea singurul lucru rămas de făcut. 

Va putea să ascundă la nesfârșit fapta lui abominabilă? Care era prețul pe care îl avea de plătit?

Singurele lucruri de care am fost dezamăgită au fost firul ușor prea static pentru gustul meu (sentiment amplificat de lipsa dialogului) și finalul cu care nu am rezonat deloc. Spre final am simțit că doctorul luase ușor, ușor masca unui super erou, lucru cu care nu sunt de acord. Ajunsese să facă bine imigranților obligat de o femeie hotărâtă. Oricând ar fi putut rupe acest șir de nopți dedicate unei cauze ce nu îi aparținea, e drept, dar a continuat din dorința de a fi la adăpost, de a scăpa nepedepsit și nu din altruism sau empatie. Sunt curioasă, vouă ce părere v-a lăsat romanul? 

Cartea o găsiți aici, eu sunt tare curioasă să văd și alte păreri despre ea. 
 
Despre carte: 
An apariție: 2018
Colecția: Babel
Număr pagini: 427
Traducere: Any Shilon