Trei este romanul care mi-a prilejuit cea de-a treia întâlnire literară cu o scriitoare ce a reușit să se cuibărească în sufletul meu: Valerie Perrin. Am citit Apă proaspătă pentru flori și am suspinat zile întregi după povestea aia. A fost precum o scoică, închisă bine, ținându-și strâns perla cea de preț. Duminicile iubirilor pierdute a fost un dans lent printre amintiri și clipe cu potențial de a fi extraordinare și de neuitat.
Vă întrebați acum cu ce voi compara acest roman? Cu o floare: floarea prieteniei. Ai primit o sămânță pe care ai încredințat-o cu multă dragoste pământului. Ai privit planta răsărind și ai așteptat primul boboc. De aici, de la bulbul acesta promițător, începe cea mai lungă și mai dulce așteptare. Privești spectacolul în fiecare zi. Observi cum se desface o petală, apoi încă una. Și aștepți.
Soarele mai întunecă un pic nuanța pe care o poartă. Se mai desfac apoi, rând pe rând, alte petale. Și începi să ai o imagine de ansamblu a florii desfăcute. Nu te poți bucura pe deplin, nu încă. Se desface complet și stă înflorită prea puțin. Aproape că ești dezamăgit de cât de mult a durat până aici. Acum, vă rog, scoateți floarea din ecuație. Și puneți acolo această carte.
Trei – o poveste despre prietenie
Știam că Valerie Perrin își ia timp pentru poveștile sale. Că le lasă la dospit, că le mai adaugă ingrediente pe care le vei simți abia la final. Că unele elemente sunt la vedere, dar nu le poți anticipa locul, sensul și modul în care vor defini întregul produs. Mă înarmasem cu răbdare și eram pregătită pentru toate informațiile care urmau să fie cernute asupra mea.
Povestea începe în copilăria protagoniștilor și asta pentru că autoarea dorește să ne prezinte prietenia lor, legătura lor specială, de neînțeles pentru cei ce nu au avut privilegiul să se bucure de una întocmai. Dar a pierdut prea mult timp pe traseu. Unele informații au fost doar pentru a fi, fără să cântărească în vreun fel. Am ajuns să mă pierd prin cotloanele amintirilor lor, să mă îndoiesc de prietenia pe care o aveau și să mă întreb dacă legătura lor avea să dureze. E drept, deciziile unui copil nu se potrivesc cu cele ale unui adult. Viața ne învață, ne condamnă, ne obligă să alegem alte și alte drumuri. Dar tot a fost prea lungă povestea asta, din punctul meu de vedere.
De la copilărie la maturitate – un drum sinuos, punctat de pierderi și decizii
Trei este un roman care celebrează prietenia și legăturile speciale pe care le stabilim cu anumiți oameni. Dar se desfășoară lent, dorind să prindă în plasa lui toate momentele și amintirile, făcând arcuri și poduri peste timp și oameni.
Trei este un roman care arată trei drumuri diferite, cu hopurile și praful lor, care se unesc la un moment dat, apoi se despart din nou. Oare este posibilă o nouă reîntâlnire? Oare se distanțaseră prea mult?
Pentru cât de lent își țese povestea, finalul a venit abrupt, deschis și bântuit de întrebări care nu dau cititorului pace. Cumva, el îndeamnă și la reflecție. Până unde trasăm limite, cât suntem dispuși să stăm singuri, cât recunoaștem și cât iertăm?
A mai atenuat un pic din deziluzia așteptării mele. Tot așteptasem să se întâmple magnificul, să respir sacadat și să simt lovitura din plexul solar. Poate că autoarea nici nu și-a dorit asta. Poate a vrut doar să etaleze povestea unei prietenii și alegerile unor oameni. Dar eu aștept mereu emoții, drame, trăiri, senzații.
Trei – o lectură surprinzătoare și extrem de actuală
„Erau trei sau nu era nimic.” Adrien, Nina și Etienne. Numele lor rimează, personalitățile lor alcătuiesc un triunghi imbatabil. Nu așa se spune? Că triunghiul este cea mai puternică formă geometrică? Poate că o forță exterioară nu-l poate afecta, dar laturile lui pot alege să se deschidă, să se desprindă și să lase în urmă triunghiul.
Priviți atunci, în copilărie și pe holurile școlii, ai fi zis că niciodată nu ar fi putut fi despărțiți. Erau mereu împreună, împărțeau totul și visau la un viitor comun. Se simțeau frați, legați împreună de greutăți, așteptări și nevoia comună de dragoste. Le urmărim parcursul, le disecăm secretele și le cunoaștem amintirile. Dar nu le știm pe toate. Nu au fost complet sinceri și au abandonat barca prieteniei. De ce?
În prezent, în anul 2017, departe de copilăria celor trei, dar nu de locurile natale, o jurnalistă descoperă legăturile extraordinare dintre dispariția neașteptată a unei femei și cei trei prieteni. Știa că fuseseră de nedespărțit în școală, chiar ea tânjise să fie remarcată de ei, „văzută” de cei trei, acceptată. Și nu fusese. De ce nu mai erau acum la fel de apropiați? Ce îi despărțise?
Trei – despre prietenie, legături și oameni
Nu vreau să vă desprind mai multe lucruri din poveste, ele se descoperă treptat și se asimilează la fel. Nu au la fel de multă importanță și strălucire scoase din context. Vă întrebați dacă există emoție? Există. E palpabilă la final. Dar e amestecată cu o doză de regret. De ce au pierdut ei timpul? De ce nu au fost sinceri, de ce nu au știut să lase zidurile? Poate pentru că Valerie Perrin s-a inspirat exact din viață, poate pentru că știe că oamenii sunt așa: orgolioși, temători, sensibili, nesiguri.
Trei este un roman pe care îl poți citi atunci când ai răbdare pentru a descoperi o poveste apropiată de viață. Dă-i răbdarea ta și timp timpului.
Trei a apărut la Editura Litera și poate fi comandat de aici.
Data Apariției : 25 aug. 2022
Autor(I) : Valérie Perrin
Tip Coperta : Broșată
Colectie : Buzz Books
Traducator(I) : Claudiu Brăileanu
