Trei surori, roman bazat pe o extraordinară poveste adevărată de la Auschwitz, este disponibil pe site-ul celor de la Libris. Și dacă sunteți ca mine și suferiți de mania posesiei, vă doriți toate cărțile unui autor (mai ales dacă vi se flutură pe la nas cuvântul „serie”), eu zic că trebuie să luați și celelalte romane ale autoarei: Tatuatorul de la Auschwitz și Călătoria Cilkăi.
Și spun romane pentru că, din punctul meu de vedere, cele trei cărți nu au vreo legătură una cu cealaltă. În afară de o scurtă menționare a lui Lale și a Cilkăi, personaje din celelalte povești, și a locului de desfășurare a acțiunii, nu găsim vreo continuare sau mai știu eu ce.
Trei surori, trei destine legate împreună
Atunci când am citit povestea tatuatorului de la Auschwitz, m-am declarat mulțumită. Ficțiunea istorică se regăsea încă printre genurile mele preferate (și încă mai este, dar nu o mai citesc cu la fel de mult avânt). Îmi oferise Heather Morris o poveste emoționantă, din punctul meu de vedere, îmi deschisese larg băierile sufletului și lăsase emoțiile să se joace nestingherite.
De data aceasta, oricât de mult mi-am dorit și am încercat, nu am reușit să mă simt mulțumită de carte. Am citit că Heather Morris a fost invitată să afle povestea celor trei surori care au supraviețuit ororilor lagărelor Auschwitz-Birkenau. Și am simțit din plin asta. Mi s-a părut o relatare a faptelor, o scurtă trecere în revistă a unor evenimente, fără vreo urma de implicare sentimentală.
Nu cred că o astfel de poveste trebuie să vândă și să sensibilizeze publicul numai pentru că este bazată pe o perioadă dureroasă din istoria lumii. Nu putem flutura lagăre, evrei, prizonieri, foamete și gazare și să ne așteptăm la rezultate incredibile. La fel cum mi se pare greșit (din orice punct de vedere) să vrei să storci succesul din astfel de subiecte. Nu o acuz pe Heather Morris că își caută notorietatea prin astfel de cărți. Înțeleg că te ating poveștile supraviețuitorilor (de asta aleg și eu cărțile astea), înțeleg că nu vrei să lași tăcerea să se aștearnă peste memoria lor, mai ales când te uiți în jur și vezi că, într-o formă sau alta, istoria se repetă. Dar trebuie să scrii cu empatie, cu emoție și căldură.
O altă poveste despre lagăre și supraviețuitori
Dacă ar fi să trec cartea asta într-o categorie, atunci aș spune că este o altă poveste despre lagăre și supraviețuitori. Și țin să menționez că asta este părerea mea. Poate fi una greșită pentru oamenii care au citit cartea asta și au fost impresionați. Dar, după cum v-am obișnuit deja, eu scriu ce îmi trece prin minte și prin suflet.
Am dat vina pe starea mea, apoi am dat vina pe traducere (deși știu cât de minunat traduce Luana Schidu). Am sperat că mai târziu, după întâmplări și zile, lucrurile se vor lega într-o poveste luminoasă. Și de ce spun luminoasă? Pentru că știm deja că surorile reușesc să supraviețuiască ororilor orchestrate de demonii cu chip de oameni. Și mi-am agățat toate speranțele de acest aspect.
Livi, Cibi și Magda sunt surori și nu s-ar despărți pentru nimic în lume, mai ales după ce îi promit asta tatălui lor. Împreună, exact ca un triunghi, fetele ar fi putut ține piept oricărui pericol. Deși niciuna nu își dorește să plece de acasă, fetele sunt nevoite să se alăture tinerilor luați pentru a munci pentru armata germană.
Inițial, din discuțiile lansate de soldații care trecuseră de partea nazistă, se știa că vor fi luate doar fetele de peste 16 ani. Din dorința de a o proteja pe Magda, sora mai mare, mama celor trei fete o internează pe aceasta în spital, crezând că va reuși să țină gheara răului încă puțin departe de familia lor.
De la „acasă” la „lagăr”
Pentru că știe cât de fragilă și de mică este Livi, Cibi se duce voluntar în rândul tinerilor luați pe sus de armata nazistă. Știa că Magda era puternică și spera ca sacrificiul lor să fie suficient. Mama lor avea nevoie de putere pentru a trece peste acest eveniment neplăcut.
Evident, nu exista vreo tabără specială, cu condiții normale pentru acești tineri. Odată luați, au fost duși direct în lagărele construite special pentru a-i extermina. Tunse periuță, îmbrăcate în rochii tip sac, tatuate și obligate să stea pe saltele pline de purici, pe priciuri insalubre, fetele caută sprijin și alinare în tot ce pot găsi în acele condiții. Și, din fericire, Cibi și Livi se au una pe cealaltă.
Deși sunt privite drept „neoameni”, considerate nedemne să ridice privirea din pământ, fetele găsesc aici pe cineva care le poate ajuta. Nu poate face mare lucru pentru ele, dar le poate face un pic viața mai ușoară.
Trei surori – o călătorie lungă, plină de durere
Le urmărim pe cele trei surori în lagăr și în perioada mai puțin gri de după. M-am bucurat să le știu în siguranță, să le văd fericite și sătule. M-aș fi bucurat însă să le simt durerea, să le înțeleg trauma. A fost o secvență care mi s-a părut sfâșietoare și ea a fost cea care a salvat povestea în ochii mei.
Nu am apucat încă să citesc și povestea Cilkăi. Sunt curioasă să văd dacă și acolo stilul este la fel de telegrafic.
Trei surori – Heather Morris – este disponibilă pe Libris.
Categoria: Romane inspirate de Holocaust
Categoria: Literatura Universala
Categoria: Romane istorice
Categoria: Literatura australiana
An aparitie: 2022
Autor: Heather Morris
Colectie: Raftul Denisei
Editie: Necartonata
Editura: HUMANITAS
Nr. pagini: 432
