„O combinație incendiară de roman science-fiction și thriller psihologic…” – Kirkus
Nu știu când sau dacă aș fi ales romanul acesta. Pe mine mă sperie orice are pe copertă SF. Îmi adresez întrebări existențiale, mă gândesc adeseori dacă există alte forme de viață sau dacă există o altă dimensiune a timpului. Am crezut în mașinăriile capabile să călătorească în spațiu și timp. Înainte să vă spun despre roman, aș vrea să precizez un lucru. M-a amuzat teribil să văd că toată acțiunea este legată de oglinzi și de reflexiile din ele. Când eram mai mică, mi-era teamă să mă uit în oglindă noaptea. Mă gândeam că exista o amenințare, o umbră, o prezență. Autorul Jay Hosking a împins și mai departe limitele, a permis „călătorii” în alte dimensiuni prin intermediul oglinzilor pus față în față.
Este foarte posibil să am o imagine de ansamblu alterată. V-am spus, nu sunt mare cunoscătoare al romanelor SF, nici mare iubitoare, ca să fie sinceră. Am avut nevoie să recitesc unele pasaje sau să iau pauze mici de la lectură. Erau multe firișoare ce se cereau conectate înainte de a trece la următorul paragraf. Ideea de bază mi-a plăcut tare mult, dar i-a lipsit ceva cărții. Nu voi striga după elementele specifice romanelor acestu gen literar pentru că ar fi fost o lectură cu adevărat anevoioasă pentru mine. Mi-a plăcut misterul pe care autorul a reușit să îl țeasă din atât de puține elemente, dar tot i-a lipsit ceva. Poate a fost totul prea matematic trasat și nu a rămas loc de emoții sau de chestiuni ce țin de umanitate, poate stilul în care totul a fost așezat, poate stilul prea incisiv al autorului. Nu îmi pare rău că am citit cartea, dar nu voi mai căuta una asemănătoare pentru multă vreme.
Ați auzit vreodată pe cineva spunând „mi-a fost teamă să las cartea jos pentru că nu știam ce vor face personajele în lipsa mea„? Ei, cam așa am fost eu. Evident, am fost nevoită să las cartea din mână, dar mi-era teamă de fiecare dată că nu voi mai reuși să intru în atmosfera acțiunii. Am reușit să fac asta, dar aveam permanenta senzație de motor gripat. Nu porneam nicăieri, nu simțeam fiorul anticipației sau curiozitatea descoperirii deznodământului. Fix ca în cadrul unei călătorii pe care o faci ca un ghid: spre bucuria altora, nu a ta. Bine, comparația nu e tocmai reușită, dar am vrut să scot în evidență starea mea din timpul lecturii.
Acum să vă spun cam cât am înțeles eu din carte:
Grace a fost dintotdeauna o rebelă. Viața ei fusese alcătuită din momente de rebeliune pură, întrebări despre timp și despre existență. Sufletul ei pare să își găsească bucata lipsă în ființa lui John, un tânăr născut în Coreea, dar crescut într-o Americă plină de oportunități și avantaje. Grace și John lucrau la același laborator, la același proiect care era alimentat de pasiunea lor comună: timpul. Existau și alte dimensiuni? Era posibil ca să întâlnești într-o oglindă oameni pe care să îi recunoști fără motiv peste ani? O cutie de lemn, pătrate ce se îmbinau perfect, teorii, fire și oglinzi. Asta construiseră după zeci de studii realizate cu ajutorul șobolanilor din laborator. Voiau să vadă ce e dincolo și care era legătura dintre lumi.
Asta este povestea, detaliile le aflăm pe parcurs, dar romanul debutează cu un apel către fratele mai mic a lui Grace care este rugat să vină să elibereze apartamentul pe care ea îl ocupa cu John. Grace dispăruse deja de doi ani și nimeni nu știa nimic de ea. Singurul care ar fi putut să ofere detalii era John, dar el fusese închis într-o clinică de psihiatrie. În mijlocul dormitorului secundar tronează o cutie identică cu cea din laborator, un sac de pământ și cușca lui Buddy, șoarecele lui John. Un bilețel care spunea că aceasta „este singura cale de întoarcere pentru noi” și o agendă care pare să conțină formule matematice complicate sunt singurele indicii pe care John i le lasă cumnatului lui. De unde să înceapă și unde se presupune că plecaseră? Ea dispăruse de doi ani, el de opt luni. Pe unde călătoreau și cum putea afla calea de a-i aduce înapoi acasă?
Asta a fost partea mai ușoară, partea mai grea de-abia de acum începe. Căutarea lui Grace și a lui John se amestecă mai la tot pasul cu viața fratelui mai mic. Un caleidoscop de sentimente și de momente confuze care m-au deconcertat și pe mine. El o căuta pe Grace, dar la casa mamei sale nimeni nu își aduce aminte de ea. M-am pierdut în spațiul dintre oglinzi și nu am știut care este calea pentru evadarea mea. Nu am abandonat cartea, deși am fost tot mai mereu tentată să o fac. Numai dorința de a cunoaște deznodământul a fost cea care m-a ambiționat.
Trei ani în labirint este o altfel de carte. Una pe care o poți privi chiar ca pe o incursiune într-un labirint complicat unde nu se aplică regula cu „mergi întotdeauna la dreapta”. Ziduri peste ziduri, portițe de acces către scurtături atent mascate și o incursiune ce pare să fie lungă cât o zi de post. Nu este un roman pentru oricine și nici pentru orice stare. Necesită un maxim de atenție și ochii minții larg deschiși.
Romanul a apărut la Editura Rao și poate fi cumpărat de aici.
Despre carte:
An aparitie: 2018
Autor: Jay Hosking
Editie: Cartonata
Editura: RAO
Nr. pagini: 300
Titlu Original: Three Years With the Rat
Traducator: Lingua Tradom
[…] 7. Trei ani în labirint – Jay Hosking (recenzie, Rao) […]
Foarte interesanta recenzia.Abia astept sa citesc.Multumim pentru recenzie
Îți mulțumesc mult!
Foarte incitanta recenzia. Pare faina cartea.
Îți mulțumesc, Geo!
SF nu e altceva decât un exercițiu de imaginație. Poate și de a sta de vorbă cu tine, cu gândurile tale despre viitor, despre viață, aici sau aiurea. Oricum, e bună aia „ți-e teamă să lași cartea jos pentru că nu vei ști ce vor face personajele în lipsa ta”
Îți mulțumesc! Așa am privit lectura, un exercițiu de imaginație. 🙂
Și eu mă tem de tot ceea ce este SF și cred că de asta am și evitat romanul ăsta… Cu oglinzile și eu aveam problema asta 🙂 Recenzia ta este minunată, felicitări! <3 Poate îi voi da și eu o șansă la un moment dat…
Îți mulțumesc tare mult! A fost o provocare!
Si eu cam evit SF-urile si nu stiu daca mi-ar placea cartea. Cat despre oglinzi, eu cu sora mea ne jucam in oglinda, ne imaginam o alta lume dincolo de ea. Cu recenzia ta, mi-ai adus o amintire frumoasa, din copilarie. ❤️