Trandafirii de mai
Recenzii

Trandafirii de mai – Dot Hutchison, recenzie

Trandafirii de mai este al doilea volum din seria Colecționarul. Primul volum, Grădina cu fluturi, m-a urmărit multă vreme. Închideam ochii și îmi aminteam de suferințele îndurate de fete, de modul barbar în care își găseau sfârșitul, de criminalul psihopat care le răpea cei mai frumoși ani ai vieții. Poate că teama că acest volum nu s-ar ridica la nivelul primului a fost motivul principal pentru care am amânat atât lectura.

Dansul fluturilor a fost un dans al grotescului, al șocului, al dezastrului. Ce ne vor aduce Trandafirii de mai?

Trandafirii de mai
Trandafirii de mai

Trandafirii de mai – florile aduc moartea

Știm deja că noi, cititorii pasionați, urâm așteptarea. Nu putem lăsa (nu de fiecare dată) o carte pe raft până ce apar toate suratele ei din serie. Așteptăm, ne imaginăm, încercăm să anticipăm firele pe care ar putea autoarea să le împletească. Nu ne iese de fiecare dată, unii autori au acces la doze mari de imaginație. Și sadism, dacă mă întrebați pe mine. Dar, partea cea mai frumoasă la serii este tocmai continuitatea, posibilitatea de a mai rămâne un pic în poveste, alături de personajele preferate.

Dot Hutchison a primit o mare bilă albă pentru că a legat foarte bine volumele unul de altul. Și nu pentru că avem aceiași polițiști. Ci pentru că a lăsat fluturii alături de flori. Pentru că am aflat despre ce mai fac fetele care au reușit să scape din Grădină. Și iar m-a durut sufletul pentru ele. Nu toate au reușit să accepte lumea reală. Sănătatea lor mentală a fost afectată, viața lor a fost extrem de tare dată peste cap. Și trebuie să vă spun ceva. Inara, un fluture eliberat, a fost cea care mi-a dat fiori. Nu criminalul din această carte. Inara e puternică, Inara nu se lasă afectată, Inara își vede de viața ei fix de acolo de unde a lăsat-o. Atâta stăpânire de sine? Atâta sânge rece? Vă spun sincer că mi-e cam teamă de ea. Dacă împrumută din trăsăturile Grădinarului, Inara devine de temut. Dot Hutchison, ce zici? O transformi?

Când pericolul dă târcoale

Dincolo de ancheta polițiștilor (anchetă care pot spune că este foarte slab dezvoltată), autoarea urmărește și efectele pierderilor. Victimele vor figura o perioadă pe lista de priorități a polițiștilor, dar vor rămâne mereu o greutate legată sufletul celor din familie. Sfârșitul acesta dureros, gândul că cineva le-a răpit fiecare șansă la dragoste, fiecare pas din viitor, fiecare zâmbet… asta doare tare mult și nimeni nu poate să spună că va fi mai ușor cu timpul. Nu va fi. Va fi doar mai integrat în suflet.

Mi-a plăcut faptul că autoarea a privit din alt unghi, ăsta fiind motivul pentru care mi-a plăcut cartea. Dacă măcar mi-e permis să spun asta. Dar criminalul, motivele, modul în care este asamblat totul: ușor grăbit, fără perspective, cu multe coincidențe la final… asta nu prea mi-a plăcut.

Criminalul m-a șocat doar prin modus operandi. Omora primăvara, alegea fete care nu se potriveau unui tipar anume, le lăsa corpurile în biserici și le înconjura cu flori. Fiecare fată avea o floare anume. Nu mi-a fost foarte clar numărul victimelor. Mi-a dat impresia că sunt mai multe.

Atenție criminală

Priya Sravasti ar fi putut trece o tânără normală. Dacă nu ar fi avut un bagaj emoțional uriaș în spate. Sora Priyei fusese victima ucigașului cu flori, cu mulți ani în urmă. Și, de atunci încoace, fata și mama ei își schimbau locuința la câteva luni, căutând un nou început. Le era teamă să prindă rădăcini undeva, de parcă ceva sau cineva le-ar putea amenința din nou existența. Și nu erau foarte departe de adevăr.

Brandon Edison, Victor Hanoverian și Mercedes Ramirez, polițiștii buni care ajutau fluturii să treacă peste etapa din Grădină, sunt alături și de Priya. Mi-a plăcut tare mult această latură umană pe care autoarea le-a conferit-o. Nu mereu am întâlnit aceste legături post factum.

Priya este în pericol. Criminalul nu i-a pierdut urma. Ba mai mult, îi trimite florile pe care le folosise în fiecare an. Ce era acest lucru? O mărturisire sau o avertizare? Polițiștii sunt nevoiți să afle cât mai repede, înainte ca să aibă loc vreo crimă. Primăvara se apropia.

Trandafirii de mai – un thriller cu un subiect bun

Iubesc thrillerele. Sunt cărțile care îmi pun sângele în mișcare. Sociopați, criminali nebuni, intrigă șocantă? Da, vă rog! Trandafirii de mai a avut un potențial uriaș, dar l-a irosit. Cel puțin asta este părerea mea. E ok, nu e rău deloc. Dar nu a mai reușit să îmi înghețe sângele. Nu m-a mai speriat, nu m-a dat peste cap. Poate doar pentru că Grădina cu fluturi a ridicat prea mult așteptările.

Cu toate astea, vi-l recomand, dar musai să le citiți în ordine. Se citește ușor, te atrage autoarea subtil în poveste.

Romanul Trandafirii de mai a apărut la Herg Benet și poate fi cumpărat de aici. 

Descriere:

La patru luni după explozia care a avut loc în Grădină, un loc unde tinere cunoscute ca Fluturi erau ținute prizoniere, polițiștii Brandon Eddison, Victor Hanoverian și Mercedes Ramirez încă se mai confruntă cu urmările cazului terifiant: le ajută pe supraviețuitoare să-și reia viețile, afară, în libertate. Cu iarna aflată pe sfârșite, Fluturii au în față zile mai lungi și calde în care să încerce să se vindece. Dar, pentru polițiști, schimbarea anotimpurilor înseamnă un singur lucru înfricoșător: siguranța că undeva, prin țară, o altă tânără va fi găsită moartă în biserică, cu gâtul tăiat, cu cadavrul înconjurat de flori.

Sora Priyei Sravasti a fost victima aceluiași criminal, cu ani în urmă. Acum, ea și mama ei își schimbă locuința la câteva luni, căutând un nou început. Când ea se va nimeri în calea criminalului, vânătoarea va deveni inevitabilă, imposibil de amânat. Criminalul va putea fi descoperit doar cu ajutorul Priyei – oare dorința ei disperată de a avea o finalitate pentru trauma suferită o va face să-și riște viața?

 

Data apariției: noiembrie 2019

Număr de pagini: 304

Tip copertă: broșată

Colecție: Passport

Traducere: Cristina Nemerovschi

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *