Totul este posibil. Viața are grijă de asta. Poți să fii adult în haine de copil și copil în haine și minte de adult. Poți să fii copilul părinților tăi și să devii, atunci când o boală cumplită începe să șterpelească amintiri și frânturi de realitate, părintele propriilor părinți. Să devii un fel de gestionar al amintirilor pe care le-ați adunat și să îți tremure mâna pe cheile cufărului în care le-ați depozitat. Știi că, în puțină vreme, vei fi singurul om care-l va deschide și vei regreta că nu ai putut adăuga mai multe.
Nu aveam cum să las cartea asta să stea cuminte pe noptieră, nu aveam cum. Virginie Grimaldi este un elixir. Și îl aștept exact așa cum aș aștepta vreo poțiune cu proprietăți de tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Dacă ar fi să-i găsesc un corespondent în lumea autorilor bărbați, l-aș alege pe Backman. Amândoi știu cum să surprindă senzaționalul din banal, cum să facă să vibreze până la refuz sufletul de emoție, încântare, familiaritate și duioșie. Amândoi știu cum să te facă să zâmbești chiar și-n mijlocul unei nenorociri, chiar și atunci când simți că lumea toată se dărâmă în jurul tău. Amândoi știu că suntem alcătuiți din apă, iubire, emoție și amintiri. Și nu se lasă până nu le revarsă pe toate din sufletul nostru.
Totul este posibil – dragoste, amintiri, copilărie
„Tată, uite!
Tată, unde ești?
Tată, ești caraghios!
Tată, ne jucăm?
Tată, ești formidabil!
Tată, nu ești amuzant!
Tată, nu mai sunt la vârsta la care să mă joc.
Tată, lasă-mă mai departe.
Tată, mă conduci la altar?
Tată, o să fii bunic.”
Tată, mă ierți?
Tată, îți aduci aminte de mine?
Simțiți și voi cum se scurge o întreagă viață printre rândurile de mai sus? Și noi am spus multe dintre aceste replici. Am întrebat de mii de ori același lucru în copilărie, am fugit atunci când ni se părea că tata ne pune într-o situație jenantă, am lăsat telefonul să sune în gol pentru că aveam altceva de făcut, am planificat concedii care nu au inclus o vizită și pe acasă și ne-am mirat atunci când l-am văzut cu trupul împuținat și chipul brăzdat de riduri pe care nu le cunoșteam.
Apoi, unii dintre ei, au început să nu mai fie aici, să dispară în timp ce corpul hălăduie de la un punct la altul. Pierduți, temători, confuzi, convinși că au dreptate, că altcineva le ia lucrurile, că au din nou câțiva ani și că mama îi va certa pentru încă o poznă. De ce mintea se întoarce mereu în copilărie? Poate pentru că acolo se simțea în siguranță? Poate pentru că acolo nu mai miroase a pericol și a responsabilități?
Totul este posibil – o lecție de dragoste
„Îi admir pe cei care reușesc să nu le pese, să râdă de ce cred ceilalți, să nu încerce să prevadă, să anticipeze, să potrivească, să rezolve, să organizeze totul. Mi-ar plăcea să spun”nu-mi pasă” și s-o gândesc cu-adevărat. Dar așa sunt făcută eu.”
Virginie Grimaldi nu creionează personaje de roman. Construiește oameni. Mie mi-e foarte, foarte greu să privesc aceste destine ca pe niște simple traiectorii într-o poveste de ficțiune. Mă atașez de ele până dincolo de toate limitele raționalului, mă tem pentru ele, le iubesc, îmi doresc să le îmbrățișez și să le mulțumesc pentru tot aportul de plus valoare pe care mi-l plantează prin suflet.
Povestea asta o simți, o trăiești, o încorporezi în tot ceea ce ești tu deja și te rogi. Să nu se inverseze rolurile vreodată. Nici pentru tine în rolul de copil, nici pentru tine în rolul de părinte. Vrei să fii prezent, să lași urme, să fii conștient de realitate, să poți privi oamenii în ochi și să le spui „desigur că-mi amintesc!”
Un tată confuz și-o iubire cât o lume
” – Ne întoarcem în curând acasă?
– Da, în curând.
– Ne întoarcem în curând acasă?
– Da, în curând.
Îmi vine să plâng. Pășim pe urmele viitorului nostru.”
Nu am avut o relație atât, atât de specială și de condimentată cum au avut-o Jean, Microbel și Țânțărel. Juliane își primise porecla de Microbel în copilărie și regăsea în ea familiaritate, confort și plasa de siguranță de care și-un adult are nevoie din când în când. Desigur, nu o percepuse întotdeauna așa. Însă, atunci când amintirile tatălui său încep să se desprindă din hora vieții lor comune, Juliane realizează că este pe cale să piardă tot ce avea mai de preț în bagajul emoțional: prezența conștientă a tatălui său, amintirile pe care le construiseră cu atâta dragoste și atât umor.
La început, așa cum ne vine firesc tuturor, Juliane nu poate să creadă (și nici nu vrea să o facă, sinceră să fiu) că tatăl ei ar putea suferi de ceva. Întotdeauna fusese altfel. Original, carismatic, excentric, cutezător, amuzant. Fusese un om al extremelor și Juliane admira tocmai asta la el. Însă, după un accident nefericit, Jean este nevoit să se mute în casa fiicei lui și firescul începe să se întrerupă de aici încolo. Întrebări în buclă, obiecte pierdute, parcări neregulamentare, accidente minore, plasa pusă peste cireș în luna februarie, confuziile legate de jocul limbilor de ceas. Erau astea reminiscențele unui spirit rebel sau primele semnale de alarmă?
Totul este posibil – dragoste, amintiri, legături
Totul este posibil este o călătorie emoționantă, una căreia nu aș vrea să-i disec esența și să o expun aici, într-un mediu aseptic, separat de colțul lor de lume. Și-ar pierde din farmec. Dar pot să spun că am râs, am plâns și mi-am dorit să pot lăsa urme atât de puternice și de frumoase în viața copiilor mei. Mi-ar plăcea să știu că m-ar povesti atât de frumos, că și-ar aduce aminte de lucrurile mai mult sau mai puțin trăsnite, că m-ar ajuta să-mi îndeplinesc visuri și să-mi amintesc de ele.
Mi-a plăcut mult, foarte mult și mi-a adus aminte de nevoile cele mai simple, dar cele mai importante din viața unui om: nevoia de iubire, nevoia de a nu fi singur, nevoia de a aduna amintiri. Totul este posibil este un roman pe care l-am primit ca pe un cadou și l-am trecut în catastiful sufletului meu ca pe o promisiune: voi mai lua viața și în râs, voi aduna cât mai multe amintiri și voi face în așa fel încât să văd fericire în fiecare lucru mărunt care mi se întâmplă. Jean, ai fost magnific! Poate nu ai fost soțul model, dar sigur ai fost tatăl de care ar trebui să se bucure toți copiii lumii.
Cât despre tine, Virginie Grimaldi, ai reușit iar! Mi-ai făcut sufletul să vibreze și să se strângă, să râdă și să plângă în același timp. Încă mai poți face asta și abia aștept următorul roman! ❤️
Totul este posibil a apărut la Editura Univers și e musai, musai, musai de citit. Vă promit eu că o să vă emoționeze teribil!
Autor: Virginie Grimaldi
Traducator: Alexandra Ionel
Pagini: 288
Colecție: Trend Universul Cartilor
