Tot ce nu ți-am spus / Everything I Never Told You -Celeste Ng

” Tot ce nu și-am spus” face parte din colecția Buzz Books apărută la Editura Litera. Prima dată când am văzut coperta am zis că nu voi citi cartea, imaginea de pe copertă mi-a trimis fiori în tot corpul, iar când am citit din descriere că un copil moare, puteam să jur că nu va fi pe lista de lectură.

 Și iată-mă acum, la o oră după ce am terminat cartea, încă reflectând la toate semnele de întrebare pe care lectura aceasta mi le-a ridicat, ajutându-mă pe plan personal și aruncând o altă lumină asupra meseriei de părinte. Cu o tentă psihologică, autoarea ne prezintă răul pe care îl punem pe umerii copiilor noștri, când aruncăm în spatele lor toate visurile noastre, toate speranțele și când încercăm să le trasăm viitorul uitând să îi întrebăm și pe ei. Un singur citat a fost de ajuns ca să mă convingă de mesajul puternic al acestui roman, fiecare pagină lăsând o amprentă asupra mea. Pot să vă spun că m-am gândit din nou la modul în care îmi voi crește copiii, am făcut schimb de locuri cu copilul meu și am încercat să privesc lucrurile și prin ochii lui.

  Începutul este groaznic.  „Lydia e moartă. Dar ei încă nu știu asta.“ Recunosc, am avut nevoie de puțină pauză după asta.

Lydia era copilul favorit al familiei sale. Când am văzut grija și atenția părinților săi în detrimentul celorlalți doi frați, i-am antipatizat pe rând atât pe părinți cât și pe Lydia. Mă gândeam că îi face plăcere să atragă atența asupra ei, ca adoră să spună Da și să îi facă pe plac mamei sale. Era frumoasă, inteligentă și sociabilă. Părinții ei credeau că are prieteni, dar Lydia se prefăcea continuu. De ce? Pentru că fata crescuse cu o teamă care o devora continuu. Teama că îi va pierde pe mama și pe tata.

Mama ei avea propriile lupte. Crescută într-o casă cu reguli stricte de o mamă care credea că femeia trebuie să fie gospodină și atât, Marrylin, mama Lydiei, voia să ajungă medic. La colegiu îl întâlnește pe James Lee, fiul unor chinezi, care le preda un curs despre cowboy. Fără să țină cont de poziția ochilor, de considerente rasiale sau ciloarea pielii, Marrylin se îndrăgostește, se căsătorește spre nemulțumirea mamei sale și rămâne însărcinată, iar profesia ei ajunge pe planul doi.

Prinsă între casă și cei doi copii, nu mai reia studiile până când într-o zi dispare fără nici un cuvânt de acasă. Se înscrie din nou la cursuri dorind să obțină diploma. Dar copiii ei nu înțeleg și iau plecarea mamei ca o vină a lor. Lydia își promite că dacă mami vine acasă ea nu o va supăra niciodată, că va spune mereu da.

Așa și crește…făcând întotdeauna tot ce doreau ei. Nath, fratele ei tânjea după atenția părinților prea ocupați să o răsfețe pe Lydia, iar Hannah, mezina familiei, care resimte acut lipsa de dragoste se pitește sub masă și observă tot ce se întâmplă în jur, devenind introvertită.

 Moartea Lydiei îi dărâmă emoțional dar scoate la lumină și toate temerile lor acumulate în timp, toate strădaniile tatălui de a fi acceptat în lumea celor albi, toate încercările mamei de a o purta pe fiica ei pe drumul pe care ea dorise să îl urmeze. Regrete târzii și multe întrebări. Fuseseră oare fericiți? Fusese ceva adevărat?

Căsătoria este la un pas de colaps, cei doi copii au nevoie de dragoste și de îmbrățisări  dar părinții sunt copleșiți de durereși vină și nimeni nu știe de ce Lydia a făcut acest gest sau ce s-a întâmplat, cel puțin nu încă…

 Copiii noștri sunt sensibili și oricât de micuți ar fi sunt receptivi la tot ce se întâmplă în jurul lor. Nu trebuie să crească într-un mediu nociv, nici nu trebuie să le spunem vreodată : ”din cauza ta”, ”tu ai făcut asta” sau ”vei face asta că așa spun eu”. Trebuie să găsim calea de mijloc, să îi ajutăm să aleagă, să le permitem să facă propriile greșeli. Deși este o carte care abordează un subiect trist, este o carte pe care v-o recomand atât datorită impactului emoțional cât și a lecțiilor pe care le puteți desprinde prin lecturarea ei.