Tot ce ne-am dorit – Emily Giffin, recenzie

Tot ce ne-am dorit a fost alegerea mea de zilele trecute. Aveam nevoie de o carte ușoară, care să îmi transmită speranță și ideea de mai bine. Nu știam la ce să mă aștept când am deschis cartea. O am din noiembrie, cred, și am uitat descrierea de pe spatele ei. Cam așa fac în ultima vreme, numai pentru a da altă „savoare” perioadei de carantină.

Ideea cărții se apropie foarte mult de întrebările mele din perioada asta. Trăim niște zile încărcate de stări care fluctuează de la o extremă la cealaltă și nu tot timpul e bine să stai 24 din 24 cu persoana iubită. Mă întrebam așadar, dacă vom număra binecuvântările sau divorțurile după ce trece pandemia. Veți spune că sunt ciudată, dar sunt sigură că nu sunt singura care s-a gândit la acest lucru.

„O călătorie fascinantă, care te pune pe gânduri.“ — Jodi Picoult

Tot ce ne-am dorit, dar nu tot ce ne trebuie

„Un portret oportun și captivant al dimensiunilor complexe ale vieții moderne. Printre cele mai bune scrieri ale lui Emily Giffin.“ — Kristin Hannah

Pericolul pândește la orice pas, mai ales în zilele noastre. Un telefon mobil, o seară stropită din belșug cu alcool, o fustă prea scurtă și viteza cu care se propagă totul pe internet. Astea sunt „ingredientele” care dau peste cap viața unor familii extrem de diferite.

Dacă mă întrebați pe mine, subiectul are foarte mult potențial, dar autoarea mi-a dat impresia că nu l-a putut stăpâni. Era loc de mai mult brodat pe marginea evenimentelor, era loc de exploatat fiecare tușă trasată. Sunt teme actuale, teme care apar tot mai des în mediile sociale și nu numai.

Dacă povestea lui Tom Volpe și a Lylei a fost mai așezată, mai bine închegată, povestea Ninei mi s-a părut grăbită, prea rapid asamblată.

 Capcana vieții perfecte

Nina Browning este personajul pe care îl pot asemăna foarte ușor cu oala sub presiune. Doar că, Nina „fierbe” la foc mic, în suc propriu și nu lasă urme nicăieri. Văzută de departe, Nina are viața perfectă. Serate, cluburi, toalete spectaculoase, bijuterii fascinante, poziție socială și evenimente de caritate. Pare implicată în tot ce ar putea face lumea mai bună. Dar dacă insiști și stai lângă ea, dacă dai la o parte toate straturile sclipitoare, oare ce rămâne?

Vă spun eu. Rămâne o femeie care se simte nelalocul ei în propria viață. O femeie care trăiește pentru a respecta etichetele primite, pentru a satisface fiecare nevoie pe care ar putea să o aibă soțul ei. Nici ca mamă nu se mai simte împlinită. Copilul a crescut și a ridicat ziduri de protecție în jurul lui. Nu mai găsește drumul spre el și are impresia că nu îl mai cunoaște. Nu se mai cunoștea nici pe ea.

Nina a fost o surpriză plăcută și m-am bucurat să văd că apucă frâiele propriei vieți. Se știe că un părinte implicat în problemele create de propriul copil este un părinte care, de multe ori, nu poate fi imparțial. Dar ea a fost. Și-a adus aminte de propriile principii, de propria viață și și-a păstrat judecata dreaptă. Am apreciat-o pentru tăria ei de caracter și am sprijinit fiecare decizie pe care a luat-o.

Când dragostea este tot ce ai

Tom Volpe este prototipul tatălui perfect. A iubit și a ales greșit destinatara iubirii lui. Dar a rămas cu Lyla, fiica pentru care ar face absolut orice. Tâmplar de meserie, cu o situație financiară precară, Tom îi poate oferi fiicei lui dragoste și implicare. O trimite la o școală cunoscută pentru elevii săi bogați, este alături de ea în fiecare decizie. Dar există situații în care un tată nu mai este de ajuns. Există situații în care trecutul își arată colții și amenință să distrugă orice petic pe care se chinuiau să îl lipească peste relația lor. Și se întâmplă ceva care le dă complet viața peste cap…

Acest eveniment dă peste cap familiile Volpe și Browning, dar adevărata lovitură o primesc Nina și Tom, doi adulți care au nevoie să afle cine sunt și ce doresc cu adevărat.

Finalul a venit un pic prea repede peste mine. Autoarea a concentrat foarte multe lucruri în câteva pagini și mi-aș fi forit să lase un pic mai mult spațiu acelor schimbări. Per total, nu este o carte rea, doar că, din punctul meu de vedere, avea nevoie de mai multă atenție la detalii și poveste.

Tot ce ne-am dorit

Tot ce ne-am dorit este o carte despre dreptate, despre dreptul la integritate și despre solidaritatea feminină. O recomand celor care sunt în căutarea unui roman ușor, numai bun pentru aceste zile încărcate.

Tot ce ne-am dorit a apărut la Editura Litera, colecția Blue moon, și poate fi comandată de aici. 

Emily Giffin