Știe cineva ce ursitoare au avut la botez Jamie și Claire? Poate facem cumva să le aducem și în România. Au un noroc fantastic chiar dacă Diana Gabaldon nu are deloc milă de ei, nici de noi. Seria pe care a scris-o este o serie complexă. Atâtea aventuri, atâtea sentimente, atâtea situații care te trec prin toate stările posibile în mai puțin de câteva minute. Credeam că am adorat Cercul de piatră. M-am înșelat. Tobele toamnei mi-au plăcut și mai mult.
Orice aș spune despre seria asta mi se pare puțin. Un vârtej de informații? O avalanșă de aventură? Un cântec scoțian despre iubire? Magie, vrăji și descântece? Evenimente istorice? Toate astea și un pic mai mult. Atenția îți este captată de tot ceea ce se întâmplă în carte și nu știi când întorci paginile. Vrei să afli mai mult, da nu vrei să ajungi la final, nu vrei să le dai drumul din viața ta. Să nu credeți că e numai lapte și miere! Doar avem niscaiva scoțieni încăpățânați! Uneori îți vine să îi dai de pereți, să îi tragi de mânecă și să le aduci aminte că este prea riscant. Ehe, da cine credeți că ar asculta? Nu cineva din neamul Fraser și nu Claire! Ea este încăpățânarea absolută.
Diana Gabaldon scrie cu măiestrie. Scrie tehnic și vizual. Te poartă în zgomot de copite de cai și de săbii ciocnite prin tărâmul sălbatic locuit de scoțieni. Te face să înțelegi mai bine lumea aceea vitregă condusă de reguli stabilite de cei de la putere. Te determină să te revolți când vezi atâta tortură, să vezi cât sunt de norocoși cei doi protagoniști după ce au privit de atâtea ori moartea în ochi. Și toate astea pentru dragostea lor!
Poate ați observat că mie îmi place să găsesc un cuvânt care să descrie cartea citită. Pentru volumele din Tobele toamnei aș alege festin. Da, un festin de sentimente, încercări, sacrificii. Un festin al dragostei sub toate formele ei.
Când am început să citesc primul roman al seriei, Călătoarea, nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Toate volumele seriei sunt foarte voluminoase și mă gândeam că poate interveni plictiseala și că se vor repeta anumite elemente de-a lungul lecturii. Nu a fost așa. Călătoria în lumea lor este una palpitantă și plină de riscuri.
Pentru cei ce nu au citit seria, încerc să fac un rezumat al lucrurilor care ar trebui menționate, din punctul meu de vedere. Asta nu înseamnă că acestea sunt firele narative principale și că asta este traiectoria cărților. Nici pe departe! Drumul lor este unul cu multe curbe, denivelări și ziduri.
În Călătoarea, Claire Randall descoperă puterea cercului de pietre de la Craigh Na Dun. Aflată în Scoția, Inverness, alături de soțul ei, istoricul Frank Randall care dorea să adune informații despre un membru al familiei sale, Claire nu pierde ocazia de a aduna plante medicinale pentru colecția ei. Aflată în interiorul cercului de pietre, Claire aude un zumzet și pășește între două pietre unde era o deschidere. Acela era un portal către trecut, portal care se deschidea în jurul marilor sărbători. Claire se trezește în urmă cu 200 de ani, într-o lume străină, dură și plină de reguli. Era asistentă medicală și cunoștea puterea plantelor. Asta o face ușor de acceptat în lumea aceea. Dar nu lipsesc acuzațiile de vrăjitorie la adresa ei. Se căsătorește cu Jamie Fraser, un scoțian încăpățânat, pentru a se salva. Și Jamie avea nevoie de această căsătorie. Viața lor nu este deloc ușoară, amândoi fiind pietre tari. Claire se îndrăgostește de Jamie chiar dacă poartă încă pe deget verigheta lui Frank. Evident, Claire îl întâlnește pe Jack Randall, strămoșul lui Frank, personaj care le va pune de multe ori răbdarea la încercare. Pe scurt, e un nenorocit.
Talismanul este romanul istoric. Așa l-am perceput eu. Prins între disputele dintre scoțieni și englezi, Jamie pune siguranța moșiei și a familiei pe primul plan. O voia pe Claire în siguranță, dar asta însemna ca ea să pășească înapoi în cercul de pietre, înapoi în brațele lui Frank. Durerea cea mai mare era pricinuită de faptul că ea era însărcinată. Jamie își pierdea sufletul de două ori. A fost romanul care mi-a rupt inima de mai multe ori. Aveți de toate în volumul ăsta.
Cercul de piatră este volumul (are două părți) care m-a făcut să plâng, asta după ce am citit de două ori primul capitol. Cercul de piatră ne-o înfățișează pe Claire în Scoția, da nu e singură. O are alături pe Brianna, fiica ei, care are douăzeci de ani. Douăzeci?? Îmi spune și mie cineva ce s-a întâmplat? Autoarea a făcut lumină imediat. Claire revenise acasă în brațele lui Frank și toată lumea o credea nebună. Cine ar fi crezut că a făcut un salt în timp, s-a căsătorit și a rămas gravidă? Sarcina era, verigheta care părea să ateste vremurile evocate trona pe degetul ei, dar tot nu era crezută. Frank o iartă și o primește acasă. Până la urmă, îi dăruia un copil care să îi poarte numele, chiar dacă nu era al lui. Viața lor nu va mai fi aceeași. Sufletul ei rămăsese la Jamie, el se alina în brațele altor femei, Brianna era singura care le aducea bucurie. Când Frank moare, Claire decide că este timpul să afle ce s-a întâmplat cu Jamie. Îl găsește cu ajutorul lui Roger, alt pasionat de istorie și decide să se întoarcă la el. Asta însemna să o lase pe Brianna singură, dar tocmai fiica ei este cea care o încurajează. Întâlnirea ei cu Jamie este una emoționantă și amuzantă. El se schimbase mult. Acum era tipograf ziua și contrabandist de whiskey noaptea. Familia rămăsese pe primul plan. Jamie știa de călătoria printre pietre, da ce le putea spune celor din familia lui? Cercul de piatră a fost preferatul meu. Aventură, pirați, călătorii în Noua Americă și detalii despre Fergus, băiatul adoptat de Jamie, și Ian, nepotul lui, întâlnirea lui Claire cu Geillis Duncan, singura femeia care mai călătorise prin pietre.
Tobele toamnei a devenit rapid volumul meu preferat. Mi s-a părut cel mai frumos de până acum. Ilustrează duritatea lui Jamie, un om care este gata să își construiască o moșie având doar o secure și un cuțit, și punctul lui cel mai sensibil, rolul de tată. Încă de când a trecut Claire prin cercul de piatră mă întrebam de ce nu a însoțit-o Brianna. Toate la timpul lor. Brianna a venit de una singură la părinții ei. Rămasă acasă, Brianna a încercat să își continue viața. S-a îndrăgostit de Roger, dar îi era teamă să se lege de el. Văzuse relația dintre Claire și Frank distrusă de dragostea lui Claire pentru Jamie. Nu voia să treacă prin asta. Găsește, în lungile ei căutări, o știre despre moartea lui Claire și a lui Jamie Fraser. Locuința lor de la Fraser”s Ridge din Carolina arsese. Știa unde sunt, oare putea schimba cursul istoriei? Și dacă da, care era prețul?
Brianna decide să plece fără să îi spună lui Roger. Credea că el va fi cel care o va chema înapoi, dragostea pentru el va fi lucrul de care se va agăța pentru a reveni în prezent. Brianna este o combinație între determinarea lui Claire și încăpățânarea lui Jamie, așa că vă dați seama de personalitatea ei. Nimic nu o sperie și nu o dă înapoi. Trece prin pietre de una singură, dar Roger o urmează patru săptămâni mai târziu, nu o putea lăsa singură. Roger pare să fie singurul bărbat care a reușit să treacă prin portal. Viața îi fusese protejată de medalionul pe care îl poartă la gât. Istoria medalionului o aflați voi. E interesantă, atât vă spun!
După ce îl salvează pe Ian din mâinile lui Geillis și supraviețuiesc atacurilor piraților, Jamie și Claire decid să meargă la mătușa lui, Jocasta. Jamie considera că nimic din ce era în Scoția nu îi mai aparținea, așa că este pregătit pentru un nou început. Guvernatorul local îi oferă șansa perfectă. Putea fi stăpânul unui lot de pământ pe care să îl colonizeze după bunul plac. Asta era șansa pe care o așteptase. Era loc și pentru Fergus și pentru Ian care nu voia să se mai întoarcă acasă. Ce dacă aveau doar câteva oale, un cuțit și o seceră? Erau împreună și era de-ajuns. Indienii și animalele sălbatice erau impedimentele în calea fericirii lor. Cu animalele se puteau lupta (chiar mi s-a părut de domeniul fantasticului o luptă dintre un urs și ei. Claire pocnește ursul cu un pește peste bot.), iar whiskeyul se dovedește o bună monedă de schimb pentru indieni.
Apariția Briannei este ultimul lucru la care s-ar fi gândit, dar bucuria lor este molipsitoare. Jamie este caraghios și diferit deopotrivă. Mi-a plăcut să îl văd în rolul de tată. Era protector și o știam, da voiam să văd cum s-ar comporta cu fiica pe care o văzuse doar în fotografii, miracolul din vremurile lui Claire. Brianna îi moștenea statura, culoarea părului, replicile acide și îndărătnicia. Ies scântei de câteva ori și Claire nu poate face nimic pentru a le opri.
Ceea ce trebuia să fie un prilej de bucurie se transformă treptat într-o dispută aprinsă. Brianna era însărcinată. Jamie voia să o protejeze și să se răzbune pe nemernicul care i-a făcut asta și să o trimită pe ea înapoi acasă. Acolo ar fi fost în siguranță, copilul s-ar fi născut într-un spital și nu într-o colibă din mijlocul pustietății. Dar Brianna voia să îl aștepte pe Roger, el îi promisese că avea să vină după ea.
Tobele toamnei este un volum complex. Mi-a oferit atât de multe emoții! L-am devorat în câteva zile pentru că autoarea nu îți oferă altă alternativă. Alternând de la scenele de dragoste descrise până la cel mai mic detaliu la ipostazele dure în care personajele își privesc moartea în ochi sau se iau la trântă cu destinul, Diana Gabaldon construiește o serie minunată, serie în care cititorul face salturi în trecut, se îndrăgostește, se atașează de personaje și le însoțește în cele mai palpitante aventuri. Nu ai cum să rămâi imun la tot ceea ce construiește autoarea. Trebuie doar să fii pregătit și să nu uiți să încadrezi mereu povestea în perioada corectă, să te raportezi la ea abia după ce ți-ai făcut o schiță despre vremurile și obiceiurile anilor 1700-1800.
Seria a apărut la editura Nemira și poate fi cumpărată de pe site-ul editurii.
Călătoarea – aici, Talismanul – aici, Cercul de piatră – aici și aici, Tobele toamnei – aici.
Pe site-ul editurii găsiți reduceri de până la 55%!
[…] Iulie – Tobele toamnei, Diana Gabaldon […]
[…] Tobele toamnei – Diana Gabaldon […]
“Toate volumele seriei sunt foarte voluminoase și mă gândeam că poate interveni plictiseala și că se vor repeta anumite elemente de-a lungul lecturii. Nu a fost așa. Călătoria în lumea lor este una palpitantă și plină de riscuri.” . De asta mi-e teama si mie,mai ales ca am auzit ca sunt muuulte descrieri lungi.
Mie nu mi s-a părut deloc. Sunt pasaje cu descrieri dar ele te ajuta sa intri in atmosfera cărții.
[…] Tobele toamnei (volumul 4) – Diana Gabaldon (Nemira, recenzie) […]
[…] Tobele toamnei (volumul 4) – Diana Gabaldon (Nemira, recenzie) […]
[…] că dacă nu o fac, aveam să abandonez cartea pe care o citeam la momentul acela și nu voiam asta. „Tobele toamnei” îmi promitea multe […]
Îmi place aceasta descriere a seriei si ma regasesc total în evenimentele si aventurile acestei superbe experiente fantastice.
A trai cu adevarat, înseamna a înfrunta cu încredere în puterea dragostei neconditionate, fara prejudecati, toate piedicile si încercarile vietii, luptând cu stoicism, abnegatie si pasiune pentru un vis, o idee, un scop nobil, fara ezitare, sacrificând totul pentru a materializa, atinge si simti satisfactia si fericirea indescriptibila a realizarii finale.
Când cu adevarat iubesti, chiar universul poti sa-l cuceresti ! 🙂
La vie est belle !
O zi plina de bucurii si împliniri, draga Anca !
Ce frumos ai descris iubirea!! Zi plină de iubire!!
Am si eu seria pe lista. Nu m-am apucat inca de ea, dar o sa o fac in curand datorita tie. Iti multumesc pentru recenzia minunata! 🙂
Îți mulțumesc și eu pentru vizită! Este o serie minunată!
Îți mulțumesc și eu pentru vizita! Ar fi păcat să nu citești mai departe!
Îți mulțumesc!
Acest volum a fost si preferatul meu de pana acum din serie… urmeaza sa iau la citit si continuarea! Dupa ce am citit recenzia asta, probabil va fi cat de curand, fiindca eu nu prea am rabdare!
Să știi că nici eu nu stau bine la capitolul răbdare! Vreau sa iau și volumul doi de la Crucea de foc.
Frumoasa recenzia! La mine mai are ceva de așteptat… mai întâi să citesc Cercul de piatră…
Îți mulțumesc mult! Spor!
Foarte frumoasa si convingatoare recenzia ta. Eu inca nu mi-am facut curaj sa citesc seria.
Poate îi dai o șansă, merită!!
Minunată recenzie, ador seria, chiar dacă nu am citit încă volumul de față.
Îți mulțumesc! O iubesc și eu tare mult!!