Toată furia mea, romanul scris de Sabaa Tahir și publicat în imprintul YoungArt, s-a strecurat pe lista mea de lectură de îndată ce l-am văzut la Loredana Malic, un om pe care-l urmăresc cu tot dragul. Îmi plac poveștile din sfera Young Adult pentru că mă ajută să țin pasul cu dilemele tinerilor, cu trăirile și problemele lor. Așa cum am spus și altă dată, mulțumită lor sunt mai pregătită pentru relaționarea cu tinerii, mai ancorată într-o realitate pe care o știu, dar nu am cunoscut-o pe pielea mea.
Misbah, Salahudin și Noor sunt vocile unor povești separate ce devin una și aceeași atunci când suferința și pierderea se transformă în speranță.
Experiențele mele, grație perioadei în care am fost adolescentă, seamănă din ce în ce mai puțin cu cele pe care acum le trăiesc fetele mele. Sunt conectată cu realitatea, cu societatea în care trăim, cu pericolele care îmbracă haine din ce în ce mai atrăgătoare, cu ușurința cu care substanțele periculoase ajung la tineri.
„Dacă ne simțim pierduți, Dumnezeu este ca apa și găsește o cale necunoscută, atunci când noi nu reușim.”
Pericole, tentații și durere
Însă, așa cum face orice părinte, citesc despre ele și le împing cât mai departe de sfera propriei realități, a propriei lumi. Le prezint fetelor mele fețele acestei realități, cu teamă și cu nevoia de a ști cu exactitate că recepționează și conștientizează mesajul meu. Mă tem pentru ziua de mâine și sper ca legătura noastră să fie mai puternică decât orice stupefiant, tentație, promisiune.
Nu degeaba am ales să încep așa acest articol. Nu întâmplător am ales să spun de consumul de stupefiante, de substanțe pe care tinerii nu le cunosc și le ingerează din motive mai mult sau mai puțin „solide”. Și nu doar tinerii consumă, asta știu. Dar romanul își concentrează atenția asupra vârstei critice, a tinerilor bulversați, împinși pe drumuri de situații grave petrecute în sânul familiei sau de dorința de a obține bani ușor.
Cartea asta, dacă alegeți să ajungeți la ea, are multe lecții și multe semnale de alarmă de tras. Trebuie să fiți însă avertizați că o să citiți despre: dependență de droguri și alcool, abuz fizic, islamofobie, mărturii despre abuzuri sexuale refulate, altercații violente cu autoritățile, moarte. Dar și despre speranță, prietenie, brațe întinse, maturizare, nevoia de educație, încredere, optimism, începuturi și curaj.
Toată furia mea – nevoia de direcții și sens
„Poate că de aceea mor oamenii de bătrânețe. Poate că am putea trăi veșnic dacă n-am iubi atât de intens. Dar o facem. Iar atunci când ajungem la bătrânețe, suntem așa plini de goluri, că-i prea greu să respirăm. Ele sunt atât de multe, încât nici organele nu ne mai aparțin. Suntem doar un spațiu mare și gol, care așteaptă să fie umplut de întuneric. Care așteaptă să fie liber.”
Noor avusese cândva o familie. Acum, pe pământ străin, Noor trăia din mila unchiului său. Rămăsese singură în urma unui cutremur care-i răpise pe toți membrii familiei sale. În Statele Unite, acolo unde ajunge mulțumită luptei unchiului său, Noor învață să-și facă loc, dar e prea greu pentru o fată străină. Privită cu răutate, împinsă în colțuri și tratată cu cruzime, Noor învață zi de zi să nu răspundă în același fel. Însă, așa cum este de așteptat, îi este aproape imposibil să țină pasul cu piedicile primite de la viață.
Unchiul său, în ciuda faptului că o adusese în America, era extrem de violent cu ea, o punea să muncească în magazinul său și îi omora toate visurile legate de universitate și perspective de viitor. Noor aplicase pe furiș la câteva universități și aștepta în fiecare zi rezultatul care putea să-i schimbe viața pentru totdeauna.
În această mare de opresiuni, Noor îl avusese ca aliat pe Salahudin, un băiat care-i înțelegea și limba, și sufletul. Însă, împins de propriile lupte și de alegerile dictate de prietenii din jur, Salahudin se îndepărtează o vreme de Noor. Tânără, speriată și dornică de iubire și înțelegere, Noor se apropie de mama lui Salahudin, femeia care ajunge să-i ofere, pentru puțină vreme, ceva foarte apropiat de noțiunea de familie.
Toată furia mea – prietenii periculoase
„ – Viața asta este jihad – luptă, spune Shafiq. Uneori, lupta este mai mult decât poate suporta o persoană întreagă la minte.”
Povestea asta este mai mult decât o luptă personală, este un fel de cutremur care zguduie relațiile, trăirile și emoțiile. Am plâns așa cum nu mă așteptam să o fac. Am citit cu sufletul făcut fărâme mărturia unei mame, am citit – pe lângă povestea lui Noor și a lui Salahudin – povestea unei femei al cărui destin a fost îngenuncheat de aburii alcoolului și de vorbele repezite, de trauma uriașă care-l golise pe propriul fiu de sentimente (și despre care el nu păstra nici o amintire).
„Copiii sunt cel mai mare vis dintre toate. Un vis care se materializează – mergând, vorbind, aventurându-se în lumea largă. Deschis spre succes, bucurie și măreție. Deschis spre posibilități nebunești și spectaculoase.
Dar deschis și spre distrugere.”
Și pe drumul distrugerii vor păși Noor și Salahudin, fiecare cu porția sa de vinovăție, fiecare cu capacitatea de sacrificiu, cu iubirea și generozitatea dictate de o femeie care le-a fost, pentru scurtă vreme, far pe marea tulbure a vieții
Finalul, așa cum mă așteptam, a fost echilibrat, cumpătat, îndelung chibzuit. Și m-a bucurat.
„Am încercat să-ți dau înapoi ce ți-a luat monstrul ăla. Sper c-a funcționat. Pentru că acum, când timpul îmi fuge, îmi dau seama că lucrul cel mai important pe care ți l-ar fi putut fura n-a fost inocența, ci speranța.”
Romanul este disponibil aici.
Alte detalii:
Colecții: Cărți pentru 14 ani +, Cărţi pentru copii
Domeniul: Aventură, Beletristică 14 ani +, Fantasy adolescenți, Romance
Autor: Sabaa Tahir
Teme: Bullying, Cărți pentru adolescenți, Dependență, Prejudecăți, Rasism, Traumă
Clasificare generala: Noutăți
Publicată în: September 2024
Tip copertă: hardcover
Pagini: 432
