Sunt Anca, sunt născută toamna și îmi place să citesc. Parcă fac prezentarea la Clubul Cititorilor Anonimi. 🙂
Toamna a făcut mereu parte din mine și din sufletul meu. Este singurul anotimp pe care îl pot asemăna cu o carte. Ați observat câte nuanțe pot avea frunzele toamna? Câte culori are toamna pe paleta să și ce pânze așterne pe șevaletul ei?
Cam așa face și o carte. Îți ia sufletul și ți-l învăluie în tonuri mai calde sau mai reci. Îți face sufletul să se înfioare sau ți-l încălzește numai cu ajutorul cuvintelor. Te alină atunci când ai nevoie de un prieten. Îți oferă o rază de speranță atunci când nimic nu mai are sens. Îți oferă biletele spre o destinație nouă.
Câte sentimente și câte vieți se ascund în câteva sute de pagini? De câte bucăți de suflet te împiedici printre rânduri? Cât la sută este ficțiune și cât este adevăr?
Cartea a fost întotdeauna prietenul meu bun. Nu am mai fost singură de când am învățat să citesc. Am ales-o și când am avut nevoie de relaxare și când am vrut să uit.
Problemele nu dispar dacă citești, dar îți poți deconecta sufletul și mintea de la ele. Ai un moment de respiro și poți analiza la rece cum să te repui pe șină. Eu așa funcționez.
Am probleme, mi-e greu, mi-e bine, vreau să uit, vreau să evadez, vreau să mă eliberez, vreau un moment de mine cu mine. Aleg cartea. Ea mă așteaptă. E acolo și nu îmi face reproșuri și mă îmbrățișează, îmi lasă sufletul să se culcușeasca și să se desmierde.
Iau pauză uneori și trăiesc ce am citit. Închid ochii și încerc să îmi însușesc toate trăirile și toate lecțiile.
Cartea este aleanul sufletului meu. Pentru tine?
Cartea este cea care m-a văzut râzând, plângând, urlând, iubind. M-a însoțit mereu chiar dacă nu am apucat să nici măcar să o deschid. Cartea a fost balansoarul pe care mi-am așezat sufletul făcut bucăți, cartea l-a refăcut – bucată cu bucată. Cartea mi-a fost prieten, dans, alinare, uitare. Prin ea m-am ridicat de jos, cu ea în brațe am vorbit despre tot ce mă doare. Cartea – la bine și la rău..până la final. Și cu cartea va trebui să mă accepte toți!
Până anul acesta, nu iubeam așa de tare toamna… Acum, tocmai multitudinea ei de tonuri m-a atras, aș vrea să fie mereu toamnă. Cărțile sunt pentru mine hrană pentru suflet, cei mai buni prieteni.
Terapia cea mai la îndemână: cartea.
Oamenii care sunt pasionați de citit, de scris, iubesc și toamna. Anotimpul acesta are ceva special, i-a inspirat mereu pe marii scriitori!
Pentru mine a fost dintotdeauna special. Cred că l-aș fi iubit chiar și dacă nu m-aș fi născut în octombrie.
Sunt nascuta iarna, imi plac toate anotimpurile, fiecare cu frumusetea lui specifica. Cat despre carti, ce as mai putea spune? <3 <3 <3
Ai dreptate cu anotimpurile. fiecare anotimp este special.
Te pup!! Îmi dai o bucățică de Grecia?
Foarte frumos scris! Si pentru mine cartea este o evadare din cotidian, o relaxare si cea mai buna solutie pentru a uita de suparari.