Toamnă – Anca R. #poezii octombrie, 2018
Covor de frunze, toamnă-ai așternut
Și vântul suflă noaptea ca turbat,
Căci dansul frunzelor a început,
Căzând alene peste micul sat.
Și suflă vântul și-n suflet la mine.
Ți-am spus când ai venit și altă dată.
Mă identific cel mai mult cu tine,
Fac pătură din fire-ați colorată.
Mi-o țin în jurul umerilor goi
Și-mi beau ușor cafeaua parfumată
Toamnă, de ce e rece-n noi?
Așa a fost oare și altă dată?
De ce nu vrei din doruri să-mi alini?
De ce nu vrei să-mi lași zile cu soare?
Te văd cum treci alene prin grădini
Și cum te pierzi ușor apoi în zare.
Îți cânți și tu o dragoste pierdută?
Ți-a fost și ție dor cumplit cândva?
Privește, lumea-ntreagă te ascultă
Și te iubește, scumpă toamna mea.
Pentru mine toamna e regina anotimpurilor. Pe următoarea o aștept din prima zi când se sfârșește cea actuală. Poate e firesc să fie așa, m-am născut în octombrie.
Toamna versurilor tale e potrivită sufletului meu!
Nu stiu daca toata lumea iubeste toamna, eu o iubesc, asta e clar. Versurile insa sunt sigura ca le iubeste toata lumea! <3