Ținutul mlaștinilor este romanul de debut al autoarei Virginia Hartman și romanul care m-a făcut să mă îndrăgostesc de un loc pe care, mai mult ca sigur, nu-l voi vedea vreodată în viața asta. Nu este ușoară viața în mlaștinile din Florida. I-am văzut și defectele, i-am „prins” mirosul urât, condițiile grele de viață, insectele și pericolul. Dar i-am simțit și liniștea. Am auzit padela care se lovea ritmic de apă, am fost în aceeași canoe cu Loni Murrow și am rămas în umbra ei atunci când încerca să surprindă, cu o mână sigură și plină de talent, frumusețea faunei din mlaștina atât de familiară.

Nu vă spun că am avut nevoie să caut aproape toate exemplarele prezentate cu atâtea detalii, nu vă spun că m-am simțit dezrădăcinată atunci când am ajuns la finalul lecturii. Simțeam că legătura dintre mine, poveste și personaje era puternică, de nezdruncinat și, totuși, prea firavă pentru a fi îndepărtată atât de devreme. Cam asta face o carte bună, nu? Devine o extensie a ta, îți caută golurile și încearcă să le umple cu emoții, cu oameni și cu bine. Te răstoarnă pe dos, te determină să rotunjești muchii pe care le abandonasei în trecut.

Ținutul mlaștinilor
Ținutul mlaștinilor

Ținutul mlaștinilor – răspunsuri și goluri

„În parte roman de dragoste, în parte thriller, Ținutul mlaștinilor își derulează intriga cu multă eleganță. Virginia Hartman are în comun cu naratoarea un ochi atent și o tușă precisă, precum și o înțelegere deplină a modului în care lumea naturală ne oferă alinare și susținere.“ Alice M cDermott

Nu știu cum veți primi voi povestea asta. Însă, pentru mine, Ținutul mlaștinilor a fost un fel de privire în oglindă spre Acolo unde cântă racii. Deși nu-mi place să compar romanele între ele și caut să găsesc elementele originale în fiecare poveste, nu m-am putut abține. M-am simțit acasă de la început, am simțit că era ca și cum continuam un drum care mi-era deja familiar. Desigur, trebuie să priviți această senzație a mea ca atare și să nu credeți că aveam de-a face cu același tipar, cu aceleași elemente. Lucrurile sunt diferite,  substratul este asemănător pe alocuri, dar fără să afecteze bucuria lecturii.

Ținutul mlaștinilor este o poveste care își cere tributul și atenția. Virginia Hartman are grijă de asta. Fără să se axeze pe un singur drum, Virginia Hartman pare că surprinde un pic din esența vieții însăși. Cu multe episoade, coincidențe și întâmplări, povestea pe care ea o țese printre trunchiuri de mangrove, debarcadere și plimbări cu canoea pare veridică, ruptă din acel colț de lume și oferită ca ofrandă celor care sunt gata să o primească.

Întoarcerea acasă – când trecutul se întoarce

Loni Murrow se bucura de viață liniștită pe care încercase să și-o creioneze departe de casă. Cândva, Florida însemnase ce avea mai de preț. Însă, moartea tatălui ei și nevoia de a păstra tăcerea asupra evenimentelor tulburătoare din sânul familiei sale o împinseseră departe de casă, de oamenii pe care-i iubea și de locul care-i fusese acasă.

Acum, când viața la Institutul Smithsonian o ajută să facă fix ceea ce își dorește cel mai mult: să deseneze păsări, Loni nu ar renunța la liniștea și confortul spațiului său. Situația de acasă și insistențele fratelui său o fac însă să-și pună pe pauză viață liniștită și echilibrată din Washington DC. Mama ei, femeia cu care încercase toată viața să creeze o legătură armonioasă, suferise un accident și avea nevoie să fie instalată într-un cămin pentru bătrâni.

Nu îi era ușor lui Loni să revină acasă. Nu aici, nu acum, nu când întrebările despre moartea tatălui său începuseră din nou să muște din liniștea ei. În calitate de soră mai mare, Loni trebuise întotdeauna să-l protejeze pe fratele mai mic. Însă adevărul trebuia să-și găsească drumul spre lumină, amândoi aveau nevoie de asta. Până și mama lor, chiar dacă era prinsă între golurile din mintea ei, avea nevoie de răspunsuri. Polițiștii le spuseseră atunci că Boyd Murrow, tatăl lui Loni, își luase viața. Dar Loni știa că nu ar fi făcut asta niciodată. Boyd își iubea foarte mult familia, își iubea meseria, iubea mlaștina și locurile în care crease amintiri alături de ei. Era oare posibil ca Boyd să fie prins în afaceri ilegale? Era oare posibil că nimeni să nu-l fi cunoscut cu adevărat?

„Subtilă și complexă, Ținutul mlaștinilor navighează prin curenții și apele stagnante ale relațiilor de familie, prin smârcurile Floridei și prin detaliile unui deces misterios produs cu douăzeci și cinci de ani în urmă. La fel ca Barbara Kingsolver, Hartman pătrunde adânc în lumea naturală, explorând legăturile dintre o femeie bântuită de trecutul ei și apele care i-au ucis tatăl. Fanii Deliei Owens și ai lui Lauren Groff vor descoperi o lectură încântătoare și pasionantă.“ SUZANNE FELDMAN

Ținutul mlaștinilor – mocirla vieții

„Cufundat în ritmurile luxuriante și umbrele sinistre ale mlaștinilor din Florida, romanul Virginiei Hartman este în același timp un mister captivant, o dramă de familie zguduitoare, o poveste de dragoste și un omagiu la adresa lumii naturale. Loni Murrow este un personaj care-mi va rămâne în suflet multă vreme. Un debut extraordinar.“ LARA PRESCOTT

Ținutul mlaștinilor este un roman care ne duce până în apele cele mai tulburi ale vieții, fix așa cum sunt ele. Degeaba crește nufărul în toată splendoarea lui, încercând să ofere frumusețe locului în care este prins, balta tot baltă rămâne. Pe sub luciul apei aparent liniștite vor înota întotdeauna tot felul de vietăți, una mai periculoasă ca alta.

În mijlocul atâtor descoperiri uluitoare, Loni își găsește timp pentru a-și creiona propriul drum, chiar dacă asta înseamnă un ocol mare pentru iubire. Își datora măcar o singură încercare, își datora liniștea. Dar dacă liniștea asta însemna să revină în Florida? Ce ar face atunci?

Ținutul mlaștinilor, așa cum am spus mai sus, nu este un drum sigur, nici măcar unul drept. Este o combinație între thriller și romance, între setea de răspunsuri și nevoia de liniște. Mi-a plăcut mult și-l recomand!

Ținutul mlaștinilor a apărut la Editura Litera și poate fi cumpărat de aici.

Data Apariției : 1 iun. 2023

Colectie : Folio

Autor(I) : Virginia Hartman

Traducator(I) : Bogdan Perdivară

Tip Coperta : Broșată, cu clapete

Numar Pagini : 464

Lasă un răspuns