Ți-aș scrie, Doamne, o scrisoare
Să te întreb de ce mă doare.
De ce mi-e sufletul pustiu?
De ce nu știu unde să fiu?
De ce sunt mame care plâng?
De ce-i durere pe pământ?
De ce sunt oamenii mai răi?
De ce nu suntem iar ai tăi?.
Ți-aș scrie, Doamne, ca să-ți spun.
Nu-i așa greu ca să fii bun.
Să dai mereu din tot ce ai,
Din tot ce ai să îți faci rai.
Nu-i greu, Doamne, da să vezi
Nici nu mai știi în cin’ să crezi.
Nici nu mai știi de ce să lupți
Și nici pe cine să asculți.
Vorbim, dar nu știm s-ascultam
Strângem din pumni și tot luptăm,
Țipăm când nu ar trebui,
Uităm ca să fim iar copii.
Închidem ușile grăbit
Ne punem iar pe socotit,
Ce ne-au dat alții, cât și cum
Cine a fost cu noi pe drum.
Uităm că nu asa-i corect
Că modul ăsta e defect.
Vrem numai să primim,
Dar am uitat să oferim.
Uităm mereu de rugăciune,
Uităm apoi de vorbe bune,
Uităm să ne mai bucurăm,
Uităm, uitați, uitând, uităm.
Tu să ne ierți, nimic nu știm
Vom încerca mai buni să fim.
Și când vom fi bătrâni cărunți,
Să nu ne uiți, să nu ne uiți.
Transimit atatea emoții poeziile tale,încât mi-ar plăcea să le am în biblioteca mea.Poate te gândești sa le aduni si sa faci o cărticică de poezii.O sa fiu prima care ti-o cumpără,cu toate că nu prea citesc poezii,dar sunt asa frumoase.Felicitari!
Indradevar uitam sa fim noi insani, sa fim oameni. Minunate cuvinte, multumesc!
Vă mulțumesc și eu!
Răspunsul la aceasta întrebare l-a oferit foarte frumos Marc Levy. Binele este invizibil. “(…) nu există un bine imens, pe care să ni-l putem reprezenta, pentru simplul motiv că, spre deosebire de rău, binele este invizibil. Binele nu se calculează şi nu se povesteşte, fără să-şi piardă ceva din eleganţa şi din rostul lui. Binele este alcătuit dintr-o cantitate infinită de lucruri mărunte, care, puse cap la cap, poate că vor reuşi să schimbe, până la urmă, lumea. Cere oricui să-ţi numească cinci oameni care au schimbat în bine mersul omenirii. Nu va şti, de exemplu, să-ţi spună cum îl cheamă pe primul democrat sau pe inventatorul antibioticelor sau pe un pacificator. Oricât de ciudat ar părea, puţini oameni ar reuşi să ţi-i citeze; în schimb, îţi vor pomeni, fără nicio problemă, cinci dictatori. Cunoaştem numele tuturor bolilor grave, dar rareori pe cel al celor pe care le-au învins.”
Triste şi adevărate versurile. Reuşită poezie.
Impresionant. 🙂
Mă bucur dacă am reușit!
Superb si plin de emoție!
Frumos !
„Uităm, uitați, uitând, uităm.” Superb spus, bravo Anca!
Te pup, Ana!
Ma lasi fara cuvinte. <3
Mă bucur dacă transmit ceva. Sunt cuvinte simple, sunt poezii mult mai frumoase decât ale mele, dar eu mă bucur să le aștern aici. Scriu mereu ce îmi trece prin cap. 🙂
Când pui suflet în ceea ce scrii, ajunge la sufletul cititorilor. Felicitări din inimă!
Vă mulțumesc tare mult!!
Cu mare drag!