Recenzii

Ți-aș scrie…


Ți-aș scrie, Doamne, o scrisoare
Să te întreb de ce mă doare.
De ce mi-e sufletul pustiu?
De ce nu știu unde să fiu?
De ce sunt mame care plâng?
De ce-i durere pe pământ?
De ce sunt oamenii mai răi?
De ce nu suntem iar ai tăi?.
Ți-aș scrie, Doamne, ca să-ți spun.
Nu-i așa greu ca să fii bun.
Să dai mereu din tot ce ai,
Din tot ce ai să îți faci rai.
Nu-i greu, Doamne, da să vezi
Nici nu mai știi în cin’ să crezi.
Nici nu mai știi de ce să lupți
Și nici pe cine să asculți.
Vorbim, dar nu știm s-ascultam
Strângem din pumni și tot luptăm,
Țipăm când nu ar trebui,
Uităm ca să fim iar copii.
Închidem ușile grăbit
Ne punem iar pe socotit,
Ce ne-au dat alții, cât și cum
Cine a fost cu noi pe drum.
Uităm că nu asa-i corect
Că modul ăsta e defect.
Vrem numai să primim,
Dar am uitat să oferim.
Uităm mereu de rugăciune,
Uităm apoi de vorbe bune,
Uităm să ne mai bucurăm,
Uităm, uitați, uitând, uităm.
Tu să ne ierți, nimic nu știm
Vom încerca mai buni să fim.
Și când vom fi bătrâni cărunți,
Să nu ne uiți, să nu ne uiți.

Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *